Radu Naum Lasă-mă să te las

• Boupendza dă senzația că ne face un favor călcând cu scumpele-i picioare iarba dâmbovițeană. Tipul are tupeu.

Ca fotbalist sau politician folosește. Până la un punct. Până la punctul în care aceia care te plătesc și te privesc capătă impresia că li se face un favor.

Se zice că stimabilul a strâmbat din nas la cei 50.000 de euro „neto” pe lună (unii zic că ar fi mai mult, dar să nu-i credem fără probe) pe care îi oferă Rapid, că nu s-ar fi dat jos din pat fără un milion pe an.

Noroc cu Șumudică, rugămințile și rugăciunile sale astfel că a catadicsit să se lase admirat de această plebe nerecunoscătoare din Giulești care a îndrăznit să-l critice în succesiunea unor gesturi de primadonă. Așa ne trebuie. Luăm orice gușter drept crocodil.

Boupendza e un vin bun în sticlă spartă

Apropo de cei 50.000 de euro (unii zic că ar fi mai mult... a, scuzați, am mai spus asta). Mi-am adus aminte de zisa unui făcător de vin francez, cu două doctorate în domeniu: „Orice peste 50 de euro pe sticlă e marketing”. Se întâmpla acum mai mulți ani, adăugați factorul de inflație. Ok, și mie mi s-a părut că exagerează. Dar nu prea mult.

Boupendza e un vin bun în sticlă spartă. Ajungem și acolo. Omul nu e o minciună, dar e mult marketing în tot ce îl înconjoară. Ne-a fost vândut ca un chilipir nesperat și chiar a lăsat impresia că e fix ceea ce trebuie Rapidului pentru a ieși din șanțul în care intrase cu Lennon.

Se agită mult în atac, vrea să facă de toate, să fie ordonator a tot ce mișcă în jurul lui, inclusiv să ia mingile coechipierilor care vor să bată penalty, ca un tartore de cartier care arestează bomboanele copiilor.

Nici n-a aterizat bine și s-a instituit ca șef de trib. Lider, au zis unii. Bun, dar un lider trebuie să livreze, și nu numai degete la buze în semn de „Tacă-vă fleanca!” celor din tribune. Trei goluri în 9 meciuri de Superligă nu e chiar nebunia de pe lume.

Ce să vezi, s-a supărat pentru că a fost huiduit

„E devreme, trebuie să se adapteze”, l-au cauționat destui, inclusiv eu. Doar că atunci când te dai mare și tare, el capo dei tutti capi, cea mai balenă din acvariu, plus mizilicul de salariu, îți pui și faptele unde îți sunt pretențiile. E puțin, stimabile, e puțin!

Nu-i nimic, va fi la anul, a fost, probabil, un gând al celor care țin cu echipa la care joacă. Doar că acum se pare că va fi la anul și la mulți ani. Boupendza vrea să plece. Poftim?! Te bufnește râsul. Păi abia a venit! Dar nu doar că a venit. Cum ziceam, a venit ca prințul din Bel Air să ne dea pe spate pe toți.

Doar că, ce să vezi, s-a supărat pentru că a fost huiduit. Fanatik scrie că agentul lui a notificat clubul pentru că nu l-ar fi plătit pe gabonez. E posibil așa ceva la Rapid, care se pretinde un club modern și civilizat? Ceva nu se leagă.

Poate că totul e doar fum fără foc. Sau poate că e despre jocurile copilărești ale fotbalului, nazuri, fumuri, focuri de paie și luare la preț de matineu a unui fotbal pe care îl poți duce de nas. Boupendza are acum glezna umflată.

Șumudică a insistat și a garantat pentru Boupendza

Tipul e aprig, nimeni nu l-a acuzat că n-ar pune osul la bătaie. Dar acest balet al transferului la două luni de la aterizarea în Giulești ca Tom Cruise pe Stade de France la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de la Paris sună a altfel de bătaie. De joc.

În toată această poveste e cineva care va plăti nota, în afară de Șucu și Angelescu, cei ce achită salariul atacantului. Cineva riscă să plătească oalele și sticlele sparte dacă Boupendza le va face cioburi.

Acela e Marius Șumudică. A insistat și a garantat pentru Boupendza. S-a enervat când publicul s-a dovedit nerăbdător și neiertător cu el. Cum ar fi să-l lase cu ochii-n soare? Orbitor, ar zice un veșnic nobelizabil.