Publicat:
19.05.2026, ora 16:35
Actualizat: 19.05.2026, ora 16:55
- Cum iei titlul la fotbal în România?
- Sunt 4 echipe care au reușit în ultimii ani: CFR, Farul, FCSB și acum Craiova.
- Patru modele care se suprapun pe alocuri dar care în esență sunt diferite.
CFR a dominat campionatul 5 sezoane la rând în sistem de comando, împotriva orașului din care face parte, cu un număr limitat de fani și cu un model de business care i-ar face pe finanțiștii de pe Wall Street să se arunce de la etaj.
Farul a câștigat cu o ultimă salvă de tineri proaspeți sau reîncălziți, Borza, Nedelcu, Băluță, Munteanu, Mazilu, Sali. Și cu ceva noroc.
La FCSB patronul a reușit să se impună în sistemul ruletă când ai destui bani: pierzi de mai multe ori, dar până la urmă tot îți iese ceva.
De fiecare dată slăbiciunile, dezorganizările adversarelor au contat decisiv pentru oricare dintre campioane. Așa e și acum?
Cu Craiova e altfel. Sau cel puțin așa pare. Ani la rând i s-a întâmplat tot ce poate fi mai rău, de obicei din interior. Părea un blestem. Blestemul nașterii direct în liga a doua, ar fi zis cobitoarele.
O organizație va fi mereu așa cum e șeful ei
Ca orice finanțator nou venit în fotbal, Mihai Rotaru a început cu entuziasm și a făcut toate greșelile previzibile. A crezut că pasiunea poate înlocui profesionalismul sau că asamblarea profesionistă a unui club poate compensa calitatea umană.
.jpg)
.jpg)
Unii spun că era un Gigi Becali nemărturisit, că făcea și dregea, era și scouter, și consilier al antrenorului, și organizator, și prieten al jucătorilor. Rotaru e un fan și ăsta e cel mai mare pericol, un fan care devine șeful subiecților pe care îi admiră.
I-a apărat mereu, sezon după sezon, în ciuda ratărilor. I-a întins un covor roșu lui Mitriță, care e un one man show, mai puțin un one team man. A schimbat jucătorii și antrenorii într-un ritm frenetic, căutând ca în scrierea lui Tagore, piatra filozofală. A fost un Sisif.
Apoi a făcut un lucru surprinzător. Nu a mai repetat greșelile. Ăsta e secretul, și nu doar în fotbal. De unde vine vorba aceea că făcând mereu aceleași lucruri să nu te aștepți ca rezultatul să fie diferit.
Ar fi naiv să credem că, dintr-o dată, Rotaru stă departe de viața de zi cu zi a echipei, că nu se implică, inclusiv în ce privește alegerile tehnice. Din ce se vede, însă, diferența stă în dozajul acestei implicări.
O organizație va fi mereu așa cum e șeful ei, aviz lui Dan Șucu. Dacă el nu înțelege cum trebuie condusă, ea se va comporta haotic. Ca atunci când nu te implici deloc sau te implici prea mult. De îndată ce piesele sunt puse la locul lor, mecanismul funcționează.
Și la Craiova a funcționat. De la transferuri până la înlocuirea vulcanicului și verbalul Rădoi cu sumbrul și laconicul Coelho. De la sânge fierbinte la mental de fier.
Clubul a crescut pentru că oamenii din fruntea lui au crescut odată cu el. De aceea Craiova, așa cum arată acum și așa cum s-a construit, pare să fi descoperit o formulă la fericirii.
Nu e o garanție pentru viitor – acolo se dorește mereu infinitul, sinonim acum cu grupa Ligii Campionilor, o presiune periculoasă – dar e un avertisment serios pentru rivale.
Un lucru mai are de făcut Craiova
Victoria dublă a Craiovei nu e nici întâmplătoare, nici un „tun”. E rezultatul unei maturizări treptate și a înțelegerii că, așa cum îmi spunea cel mai bun antrenor din istoria handbalului feminin, Thorir Heirgersson, nu există persoană care să fie mai mare de una singură decât poate fi ajutând un grup să fie mare. De la patron la ultimul angajat.
Un lucru mai are de făcut Craiova: să facă pace cu dușmanii imaginari. Va avea destui pe teren.
