- Gică Hagi s-a întors împotriva politicienilor. Selecționerul crede că este efectul nepăsării acestora asupra sportului și face o comparație foarte bună cu Norvegia: „Pe ei îi interesează. Pe noi de ce nu?”
După un meci dezastruos, 2-4 cu Bosnia, a urmat o conferință aprigă a lui Gică Hagi, în care a spus tot ce gândește.
A sugerat că ar putea demisiona, „cu mine, fără mine, nu mai contează, România trebuie să se ducă sus”, a repetat de mai multe ori „sunt principalul vinovat”.
Ținta lui Hagi, Guvernul: „Începând cu Piața Victoriei, să nu uitați asta! E România la mijloc”
Spre final, a atacat iar politicienii. Cere implicarea Guvernului. „Începând cu Piața Victoriei, să nu uitați asta! E România la mijloc și fotbalul trebuie să se ducă sus. Altfel… Greu să ne plângem în fiecare zi”.
Selecționerul a întrebat în sală, jurnaliștii: „Cât am progresat noi după ‘90 (se referă după anii ‘90)? Am regresat sau a fost progres după acei zece ani? Suntem la nivelul ăla? Nu.
Și atunci nu trebuie să creezi un drum unde să te duci? Trebuie să ai ambiția asta? Dacă Bosnia a putut, noi să nu facem asta?”.
„Până acum s-a zis că nu ne interesează sportul. Pe norvegieni îi interesează. Pe noi de ce nu?”
A continuat aluzia, reluând și mai vehement: „Unde e proiectul ăla mare? Începe din Piața Victoriei (n.r. la Guvern).
Scuzați-mă, nu jignesc pe nimeni. Dar e proiect de nivel național. E România la mijloc.
De ce zic Piața Victoriei? Pentru că e proiect național, România, sport”.
Hagi și-a amintit dezamăgit: „Până acum s-a zis că nu ne interesează sportul.
Și a făcut o paralelă cu țara lui Haaland: „Pe norvegieni îi interesează sportul, au interes, au început de la copii, de la 7 ani, de la 9, 10 ani, 14 ani, e proiect național și toată lumea vibrează”.
Noi de ce n-o facem? Ah, sportul nu e important. Sportul nu e important, nu? E ceva așa… Atunci trebuie să devină prioritate și în România Gică Hagi, selecționerul României
Hagi: „După ‘90 ne-am pierdut direcția. Nu mai știm unde suntem. Ne-am pierdut și copiii”
O întrebare, „de ce a ajuns jucătorul Hagi unde a ajuns?”, l-a făcut să se întoarcă încă o dată în timp, în comunism.
„Norocul meu cel mai mare, și eu vorbesc rareori de noroc, șansa mea a fost că am jucat în anii ‘80-’90 în cel mai frumos fotbal competitiv în România, la nivel foarte mare.
Statul avea prioritate să dezvolte (n.r. sportul). După ‘90 ne-am pierdut direcția. Nu mai știm unde suntem. Ne-am pierdut și copiii”.
S-a oprit la jucători: „Am spus acum doi ani, patru ani. Hai să vedem ce facem noi ceilalți, lăsați jucătorii, după aia să vină ei, și ei trebuie să răspundă la un moment dat, dar înainte trebuie să-i creștem. Să începem să investim ca lumea în ei”.
Am crezut și sunt în continuare… 99 la sută, nu mai sunt 100 la sută. Tot ce a fost în Germania, Generația de Suflet, o bază există, dar nu e de ajuns, trebuie să mergem la nivel foarte mare Gică Hagi, selecționerul României