Publicat:
28.08.2026, ora 11:16
Actualizat: 28.08.2026, ora 11:16
- Nicolae „Nae” Ungureanu, fostul jucător al Universității Craiova, s-a stins din viață la 69 ani.
- Aurel Țicleanu (67 de ani) povestește episodul prin care Nae Ungureanu și-a câștigat postul de titular la Universitatea Craiova.
- Țicleanu crede că fostul său coleg și prieten ar fi putut să joace fără probleme la o echipă mare a Europei. Interviul, în rândurile de mai jos.
Veste tristă pentru fotbalul românesc. Nicolae Ungureanu, fostul fundaș al Craiovei Maxima, a trecut în neființă vineri dimineață, după ce joi seară a urmărit partida Ararat-Armenia - U Craiova 1-0.
Cel care a dat vestea a fost Nicolae Negrilă. Zdruncinat, acesta a povestit cum a dat peste trupul neînsuflețit al fostului său coechipier, mărturisind că nu a avut tăria sufletească de a-i da cumplita veste soției acestuia, scrie Prosport.
De dimineață am auzit câinii lui Narcis cum fugeau agitați prin camera lui Nae. M-am dus acolo și l-am găsit gheață. M-am speriat și l-am chemat pe Narcis. Nae era deja mort. Acum sunt aici medicii legiști. Nicolae Negrilă
Aurel Țicleanu: „Poate cel mai mare fundaș stânga”
GOLAZO.ro a luat legătura cu unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Nae Ungureanu din perioada Craiovei Maxima, Aurel Țicleanu. Acesta nu știa despre ce e vorba, dar când a aflat, vizibil emoționat, a dezvăluit amănunte mai puțin știute din viața fostului său coleg.
Bună dimineața, domnule Țicleanu. V-am sunat legat de vestea aceasta tristă cu domnul Ungureanu.
Nu știu, eu sunt pe la mare, nu știu. Ce s-a întâmplat?
Atunci o să vă dau eu o veste proastă: a decedat domnul Ungureanu.
Știți sigur chestia asta? V-au confirmat-o din familie? Cum naibii chiar așa? Dumnezeu să-l odihnească dacă e adevărat, nu-mi vine să cred.
A confirmat domnul Negrilă. Se pare că după meciul de aseară, (n.r. - Craiova a pierdut partida cu Ararat) supărarea și nervii.
Aaa, așa se leagă. El avusese și atacul acela cerebral acum câțiva ani. Doamne, ce rău îmi pare! Un mare fotbalist! El a jucat sfert de finală de Cupa Campionilor cu noi, cu Bayern München, prima dată când ne-am dus în primăvara europeană în Cupa Campionilor.
A jucat semifinală de Cupa UEFA cu Craiova, a jucat finală de Cupa Campionilor cu Steaua, în '89. Juca fundaș stânga și era dreptaci. Poate cel mai mare fundaș stânga, în primii 3 clar, din fotbalul românesc. Și a avut fotbalul românesc fundași stânga…
Apoi, și ca tehnician…
După aia s-a făcut antrenor. N-a fost apreciat, n-a fost valorificat. Îmi aduc aminte că eram președinte la Craiova și luase o echipă după câteva etape la pământ din mai multe puncte de vedere. A pus-o pe picioare și m-au convocat la București într-o ședință; era patron Gigi Nețoiu și cu maestrul Adrian Păunescu, care voia să-l aducă pe Halagian, cu frații Becali care voiau să-l pună pe Ilie Dumitrescu.
Eu am fost singurul care l-am apărat, că am zis: „Domnule, n-am nimic nici cu Florin Halagian, nici cu Ilie Dumitrescu, foarte bine, dar de ce îl schimbăm pe Nae Ungureanu? Schimbăm omul care a scos echipa, că erau vai de mama lor, care i-a pus pe picioare pe fotbaliști?”
Aurel Țicleanu: „Un om cu un caracter deosebit”
Vorbeați de cariera internațională a lui Nae Ungureanu. Și la echipa națională...
Îmi amintesc, dacă tot sunt la mare, că Mircea Lucescu ne-a luat de pe plajă, eram la Olimp, și ne-a zis: „Băi băieți, haideți, ne lăsăm familiile aici, haideți să mergem 3 zile la Paris, la turneul de la Paris”.
Eram cu un an înainte de turneul final din 1984 (n.r. Euro), deci trebuia să fie 1983. Ne-am dus la Paris, am câștigat turneul în 3 zile (România a învins Botafogo și PSG). Seara a fost banchet cu echipele și a venit vicepreședintele de la Paris Saint-Germain să mă ia, că la ei juca Ardiles (n.r. Osvaldo, campion mondial în 1978). Ardiles era legitimat la Tottenham și era războiul dintre Anglia și Argentina, iar pe timpul războiului (n.r. din Insulele Malvine) l-au împrumutat la Paris Saint-Germain și acuma Ardiles se întorcea la Tottenham. Și PSG voiau să mă ia pe mine.
M-au scos din hotel ca să stăm de vorbă și am avut încredere să-l iau cu mine pe Nae. Pentru că era și un om cu un caracter deosebit, nu numai fotbalist de excepție. Știți cum era atunci, cu Securitatea care te pândea la fiecare pas.
Și el a avut oferte din străinătate…
Sigur că da. Domnule, un jucător de nivelul ăsta normal că a avut. Jucător mare de tot, domnule! De aia spun că n-a fost apreciat la adevărata lui valoare, că asta e una dintre hibele poporului ăstuia și ale țării acesteia. Nae putea să joace la echipele mari ale Europei din acel moment. Fără probleme.
Aurel Țicleanu: „Din '77 n-a mai ieșit din echipă niciodată!”
Vă amintiți cum a intrat în echipa Craiovei?
Da, vă spun eu cum a intrat în echipă. El a venit după mine la Craiova și unde era nevoie intra: ba mijlocaș dreapta, ba fundaș dreapta, ba fundaș stânga. Unde era accidentat, intra acolo. Dar juca sporadic. Petre Purima juca titular ca fundaș stânga.
Am fost la o acțiune la lotul național, cred că prin 1977. Am făcut un meci la ora 11 la București, am terminat meciul, iar la 14 aveam tren. Băieții au fost la vagonul-restaurant pe timpul călătoriei și apoi au zis: „hai să mergem la stadion să facem o saună, un bazin, facem o refacere”. Și când am ajuns acolo era nea Tică (n.r. Constantin Teașcă), Dumnezeu să-l odihnească și pe el, și a zis: „Mă, faceți o transpirație și după aceea faceți un bazin, o saună, un masaj. Dar faceți și voi o mișcare ușoară”.
Am intrat pe teren, i-a dat Sorin Cârțu o pasă pe poziție viitoare lui Petre Purima. Petre, cum avea «reflexele mai atrofiate» după vagonul-restaurant, a făcut 2-3 pași și a dat să se oprească. Sorin îi zice: „Hai, oagăre, că o ajungi!” S-a dus Petre și s-a întins să ajungă mingea, domnule, și a făcut o ruptură de i s-a înnegrit piciorul. Cât a stat Petre Purima deoparte, a intrat Nae Ungureanu. Domnule, n-a mai ieșit. Din '77 n-a mai ieșit din echipă niciodată! Săracul Petre Purima, după vreo 2 ani, a zis: „Domnule, mă duc și eu să joc în altă parte, ce să mai fac?”
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
