Radu Naum Furnicile galbene

• Nu victoria neapărat e miezul poveștii. Deși e enormă, să-i dai trei boabe lui City trebuie să te numești Real, Arsenal sau PSG și chiar și așa să-i prinzi pe cetățeni în cea mai proastă pasă din istoria ultimilor mulți ani.
• Bodo/Glimt a făcut mult mai mult.

A jucat un fotbal stratosferic. Cu goluri de pus în ramă. Cu o intensitate care oprea respirația. Cu o bucurie de dormit cu ea sub pernă.

Totuși, demonstrația de la Cercul Polar naște o lungă tristețe, un spleen inconsolabil. Bodo e tot ce nu putem noi fi. E de pe altă planetă. Norvegia e de pe altă planetă.

Ei tac și fac. Nu se bat cu pumnul în piept

Nu totul e bine la ei și prost la noi, nici vorbă. Dar e ceva care ne-ar folosi istoric dacă ar putea fi transplantat. Acel ceva ar putea fi exprimat așa: Norvegia lucrului bine făcut.

E ironic, nu? Lozinca asta a circulat la noi, cu România în loc de Norvegia. Noi ne propunem, veșnic, să facem bine. Cu lozinci, hei-rupisme, declamații și patritontisme. Ei tac și fac. Nu se bat cu pumnul în piept, nu se închină de parcă ar trece prin fața lor un regiment de sfinți. Ar fi energie consumată inutil. Ce au, pun în fapte.

De altfel, priviți un pic în sus pe hartă, către țările nordice, Danemarca, Norvegia, Finlanda, Canada, vedeți cum se comportă în aceste vremuri demente. Îi spun „nu!” clovnului șef, cu toate riscurile. Nu se sperie. Știu cine sunt. Sportul, fotbalul fac parte din asta. Nu merg cu capul plecat. Bodo nu a mers tremurând la lupta cu balaurul City. În loc să plece capul, i-a tăiat capul.

Furnicile galbene l-au năpădit pe uriașul norvegian Haaland, un alien în acea țară. Evident, au fost ajutate de frigul polar, terenul sintetic, stadionul mic. Dar să invoci asta, fiind City, ar fi jenant.

Gesturile tehnice au fost o încântare

Bodo nu a câștigat jucând urât, apărându-se la disperare. Sigur că nu a avut posesia, dar au fost multe momente în care trupa britanică a fost împinsă până aproape în brațele lui Donnarumma. În afară de cele trei goluri au fost și alte ocazii plus o bară.

Gesturile tehnice au fost o încântare. Pasele, driblingurile, pătrunderile verticale, șuturile, mângâierile acelea de minge, la naiba!, nu eram noi un fel de brazilieni, nu erau ei ăia cu centrările și duelurile?! De când s-a întors lumea cu fundu-n sus?

De când unii fac ce trebuie și alții fac ce trebuie ca să păcălească. Un fost comentator TV norvegian, intervievat de cotidianul „VG”, a spus că pe vremuri jucătorii lui Rosenborg, învingători cu Milan, Real, Dortmund, puteau pasa fără probleme chiar dacă li se stingea nocturna, atât de bine știau lecția.

Acum, a zis el, Bodo e un Rosenborg 2.0. Evoluție. Atât cât se poate, când faci lucrurile cu cap și coadă. Bodo nu e invincibilă, dimpotrivă. A fost singura ei victorie în grupa Ligii Campionilor și probabil că nu se va califica.

Poate demola, cum s-a întâmplat în trecut, Roma lui Mourinho (6-1) sau poate pierde, acum, cu Galata sau Monaco, pe care tocmai a demolat-o Real. Dar un lucru e cert: dacă ar fi pe bursă, Bodo ar avea valoarea aurului. Pentru că filozofia ei o face de nedeteriorat. 

Poate, însă, că trebuie multă, multă educație. Scopuri pe termen lung

Knutsen e antrenorul lui Bodo de 8 ani. În afară de norvegieni, în lot mai sunt doar doi danezi, între care Hogh, omul serii de marți, și un rus, în poartă.

Vedeți echipele de la noi. Pline de stranieri, schimbați la fiecare fereastră de transfer cu alții și alții. Tinerii își fac loc cu greu, deși parcă acum e un pic mai mult curaj din partea unor echipe. Mulți români născuți sau plecați în Vest se întorc. Nu e bine, dar poate că o să facem ceva cu ei, dacă n-au reușit acolo.

Totuși, până și Kopic, care a devenit un reper, spune că e nevoie de experiență în echipă. Poate, însă, că trebuie multă, multă educație. Scopuri pe termen lung.

Cluburile trebuie să devină școli, nu doar întreprinderi de dat cu piciorul în minge. Echipele norvegiene au șansa unui sistem de educație și social care dă baza profesionismului și entuziasmului.

Noi nu avem avantajul ăsta. De aceea trebuie creat in house. E greu. Dar nu e altă cale. Calea de a face astfel încât într-o zi nordicii să se uite la noi cu admirație. Uite un proiect de țară, de țară mică, aceea a fotbalului. Până atunci, savurăm Bodo strălucind acolo unde mai toată ziua e noapte.