Silviu Tudor Samuilă Mondialul din cazarmă

• Oare a fost o idee bună să le fie acordată Statelor Unite organizarea Cupei Mondiale?

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Oare va fi capabilă țara care, altădată, oferea lumii un model de democrație, să creeze o stare de normalitate pe parcursul următoarelor patruzeci de zile?

MEXIC

Sosește naționala Spaniei la amurg. Curg imaginile cu fotbaliștii lui de la Fuente coborând din avion, întâmpinați de minunații mariachi.

Zâmbetele și muzica tradițională cu care sunt preluați de pe pistă deja îți induc acea stare de bine pe care o Cupă Mondială ar trebui să o răspândească.

STATELE UNITE ALE AMERICII

Sosește naționala Senegalului. Băieții sunt coborâți din avion. Bagajele le sunt verificate pe pistă, iar secvențele cu alde Mane sau Koulibaly așezați cuminți pe un scaun, descălțați și scanați din cap până în picioare fac înconjurul lumii.

Și examinarea nu se oprește aici. Ea continuă și dincolo de aeroport, cum au trăit-o pe pielea lor uzbecii sau olandezii care au avut proasta inspirație de a organiza un meci amical pe teren american în urmă cu câteva zile.

Știți secvențele deja clasice de la meciurile de Liga Campionilor cu autocarele sosind la stadion, cu jucătorii coborând din ele ca niște superstaruri, unii cu căști gigantice pe urechi, alții cu boxe din care bubuie muzică, Olise purtând o cagulă sau Kounde niște haine fistichii și creându-și, netulburați, drum spre vestiare? Uitați-le!

Să îl vedeți pe Cannavaro (între timp selecționer al Uzbekistanului) ajuns la meciul contra Olandei pe un mini-stadion din New York, verificat la sânge imediat după oprirea autocarului. Sau pe jucătorii lui, cu fețe nedumerite în timp ce niște polițiști cu ordine precise îi obligau să își dea jos rucsacurile cu care sosiseră la meci și să le arunce într-o mare grămadă de bagaje pentru a le fi controlat conținutul.

Cine știe ce lucru periculos poate insera prin vestiare un fotbalist calificat la Cupa Mondială? Sau vreun arbitru, dacă e să ne luăm după refuzul de a-i acorda viză somalezului Omar Artan, suspectat de colaborare cu organizații teroriste.

De iranieni ce să mai zicem? Deși sunt programați să joace în Statele Unite, delegația lor a fost obligată să își organizeze cartierul general în Mexic, urmând a avea onoarea de a pătrunde în spațiul american doar în zi de meci.

Și onoarea nu o vor avea toți componenții delegației, pentru că unora le-a fost refuzată viza, doar e război între cele două țări.

Nimic din ce am scris mai sus nu înalcă vreo lege. Cine spune că fotbaliștii ar trebui să aibă un statut privilegiat și că ar trebui scutiți de control corporal la intrarea într-o țară străină? Sau că la sosirea la stadion e musai să aibă drum deschis până la vestiare?

De ce să treacă suporterul prin „n” filtre pentru a vedea meciul, iar jucătorul să se simtă vexat că i se ia ghiozdanul la scanat?

Iar arbitrul somalez? Să stea domnule acasă dacă e tovarăș cu teroriștii. Ce contează că omul avea pașaport diplomatic sau că liderii politici din British Columbia sau Toronto au anunțat că îl vor primi cu brațele deschise pe Artan să oficieze pe tărâm canadian?

Problema este că dacă tu, SUA, ai decis să organizezi o Cupă Mondială, eveniment care în 2030 va împlini 100 de ani, ar trebui să îți asumi și că există posibilitatea (din păcate, tot mai mare) ca printre participante să se regăsească și țări cu care nu ești în cea mai bună relație diplomatică și să nu amesteci merele cu perele, adică să nu le pui bețe în roate unor sportivi iranieni care și-au câștigat dreptul de a fi prezenți la evenimentul tău.

Sau să înțelegi că naționalele pe care le găzduiești au venit pe teritoriul țării tale cu intenția de a juca fotbal, eventual cât mai bine, nu sunt celule teroriste și că atunci când ajung la stadion, nu cară prin bagaje bombe artizanale, ci echipament sportiv, medical, stocuri de băutură și mâncare. Și cam aici se oprește lista.

Mă uit la turnee finale europene sau mondiale din 1988, iar ceea ce am văzut în ultimele zile este o premieră. Da, Statele Unite nu mai sunt aceleași după atentatele din septembrie 2001.

Da, contextul politic mondial este mai apăsător ca niciodată, cu războaie pe teritoriu european sau în Orient.

Da, Donald Trump și-a făcut un obiectiv din combaterea imigrației, înăsprind controalele la graniță, dar parcă o Cupă Mondială ar trebui să fie un eveniment care unește, care timp de o lună, ne face pe toți să lăsăm de o parte supărările de zi cu zi.

Ori atitudinea asta de cazarmă propusă de americani produce orice numai armonie nu.