Cătălin Tolontan Infantino ne face o ofertă de nerefuzat

• La World Cup 2026, fotbalul a dovedit că poate fi un numitor comun al unei lumi divizate.
• Dar șeful FIFA, unul dintre administratorii temporari ai fotbalului, s-a trezit proprietar. 
• El s-a apucat să arunce fotbalul într-un hiperpartizanat periculos. Speră că lumea sportului îi va accepta „oferta de nerefuzat”, demnă de seria „Nașul”. 
• Primele semne sunt că abia acum oamenii s-au enervat.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Planul de vânzare de acțiuni la Campionatul Mondial este scandalos, dar previzibil. Aceasta este lumea care ni se propune în ultimii ani. S-a întâmplat în domenii mult mai extinse.

Să luăm Internetul. Expresia „Internetul a fost creat de Armata americană” e o simplificare a unei realități complexe. Internetul a fost un produs în care s-au vărsat resurse publice imense. Nu doar armata, ci și universitățile, multe dintre ele publice, au contribuit imens.

Astăzi, Internetul este baza profitului pentru milioane de companii din toată lumea. Toți beneficiem. Cunoașterea umană s-a extins. Comunicațiile sunt incomparabile față de cele de acum două decenii. Sănătatea, educația, sunt mai bune datorită internetului.

Cine plătește „cablul prin care trece netul” - gestul Finlandei

Dar doar câteva dintre companii, zeii internetului, decid tendințele. Până la urmă, acestea au puterea de a determina cine trăiește și cine moare.

Facebook, Yahoo, Google, X, TikTok folosesc și astăzi infrastructura publică a numeroase state. Costurile sunt la noi toți, profiturile mai ales la unii.

Recent, Finlanda a anunțat că ia în calcul dărâmarea stâlpilor pe care șerpuiesc cablurile care duc internet la peste o treime din Rusia.

Oamenii s-au frecat la ochi. Pot face așa ceva? Pot, pentru că statul plătește oamenii care întrețin cablurile și care țin infrastructura în picioare. Statul plătește curentul. Statul achită reparațiile după ploi. Statul achită tehnologiile tot mai sofisticate de transfer de date.

Este aproape imposibil de comensurat costul real plătit de cetățeni, din taxe și impozite, pentru menținerea semnalului pe care, mai apoi, ei îl plătesc ca să se aboneze la Netflix, HBO și la celelalte platforme. Ei au conținutul, e adevărat. Și îi costă mult să-l producă. Valoarea costă. Serviciul trebuie plătit. Piața e importantă și etatismul n-a creat niciodată decât mizerie. Dar „calea” nu e a lor.

Musk și invenția lui fabuloasă

Sau automobilele electrice. Indiferent cât de antipatic ne poate fi, Elon Musk e un geniu al investițiilor. Tesla este copilul său preferat, dăruit lumii. Dar abia când s-a certat cu Donald Trump și pe președintele SUA l-a luat gura pe dinainte, „las că spun eu cu câți bani publici s-a finanțat Tesla”, am realizat complexitatea acestei relații.

E o relație în care statul investește la început, firesc, în tehnologiile disruptive. Pe măsură ce acestea sunt recunoscute de către piață, laurii merg la din ce în ce mai puțini.

Iar Inteligența Artificială este proba recentă. Practic, printr-un proces uriaș de copiere fără alt drept decât acela că „suntem mari” a produselor inteligenței umane, o mână de companii au ajuns să stăpânească ceea ce au creat sute de generații.

Așa că ideea lui Infantino cu „privatizarea Cupei Mondiale” nu e decât reverberația timpurilor, altoită pe reflexul unui personaj care se vrea „Altman al fotbalului”.

Dacă, vorba lui „Yanis” Varoufakis, în lume s-a format un „tehnofeudalism”, de ce ar vrea boșii FIFA să fie de partea „țăranilor liberi”, câți au mai rămas? Normal că ei vor să aibă castelul.

Insolența unui administrator care se crede proprietar

Ce e uluitor în cazul FIFA e tupeul. Infantino e un administrator. Un custode. El conduce, o vreme strict stabilită și cu un mandat restricționat, o operațiune care nu-i aparține. Sigur, a dezvoltat excelent Cupa Mondială. Meritul său.

Așa cum brandul unei țări nu aparține Guvernului, ci milioanelor de oameni, companiilor, creatorilor, la fel marca Cupei Mondiale nu aparține guvernului temporar condus de Infantino. Cum să o înstrăineze?

Cupa Mondială se joacă pe stadioane construite de guverne. Dar banii sunt ai cetățenilor, că nici FIFA și nici guvernele nu fac bani, îi colectează.

Măcar Musk, Altman și alții au inventat ceva, ajutați de injecțiile de bani publici. Dar Infantino n-a inventat fotbalul.

O ofertă de nerefuzat

Dimpotrivă, președintele FIFA îl demontează. El a pus sportul iubit de miliarde de oameni în mijlocul unei controverse care îl maculează. Îl face una cu scandalul lumii de azi. Asta este, până la urmă, lucrul cel mai nociv care se întâmplă în aceste zile.

World Cup 2026 a fost un succes magnific. Dezbinați de atâtea ori și pe atâtea planuri, oamenii s-au unit în fața unei pasiuni, vreme de o lună.

Au dispărut politicile partizane, s-au estomat „progresiștii” și „populiștii”, au luat o pauză credințele diferite și convingerea fanatică că numai „Eu” am dreptate. „Tu”, niciodată.

Probabil că și președintele cu trăsături sociopate Vladimir Putin, regret, dar când întorci o lume pe dos prin politica sângelui așa te numești, s-a uitat la meciurile Mondialului cu ochii unui suporter. A ținut cu unii, s-a supărat când au pierdut.

Și, când totul se termină, în loc să celebrăm această demonstrație de forță benefică, această recâștigare a numitorului comun, Infantino vine și spune că ne face o ofertă de nerefuzat. Pare că asta a enervat și că va fi refuzat.