Publicat:
02.08.2026, ora 23:42
Actualizat: 03.08.2026, ora 00:00
- Alex Dobre și Olimpiu Moruțan au fost soliștii Rapidului învingător cu 3-1.
- Ideile lui Pancu devin din ce în ce mai vizibile.
- Un meci bun, adică bun după standardele noastre minuscule.
CFR-ul a arătat în prima repriză din Giulești așa cum arăta Camora după golul marcat în poarta Voluntariului. Camora se prefăcea că șchioapătă ca un om bătrân, probabil o ironie destinată celor care consideră că e vremea să se retragă.
CFR în schimb a șchiopătat de-adevăratelea și o posibilă scuză (explicație?) ar fi meciul victorios cu Alashkert de la mijloc de săptămână. Prețul plătit pentru o calificare europeană, de ce nu. Apropo de preț. Se zice că în Gruia a picat un salariu din robinetul lui Varga, iar cele restante, pe încă 2 luni, sunt pe conductă.
Rapidul lui Pancu
Rapidul devine de la o săptămână la alta Rapidul lui Pancu. O formație cu un ritm de joc superior, cu apetit ofensiv, dar și cu o fragilitate emoțională atunci când dă de greu. Primele 45 de minute au fost prilejul pentru un recital Alex Dobre.
Două goluri frumoase, primul cu o execuție de efect și foarte grea din punct de vedere tehnic, al doilea după un număr personal încheiat cu un șut peste puterile lui Vâlceanu.
Așa cum era de așteptat, Dobre și-a completat reprezentația cu gesturi teatrale, cruci și semne către Divinitate. Am niște îndoieli că Gheorghe Hagi, prezent în tribună, a gustat momentele cu pricina.
Totuși, emotivitatea
Celălalt personaj care a colorat prima parte a meciului a fost Olimpiu Moruțan, care a făcut de toate. A inițiat acțiunea de la primul gol, s-a culcat în spatele zidului la o lovitură liberă a CFR-ului și a înscris după o acțiune personală, reușită care îi poate recompune încrederea.
Spre deosebire de Dobre, Moruțan a sărbătorit mult mai reținut, fie și pentru că poartă încă amintirea unei pățanii din prima tinerețe. Între emotivitatea lui Moruțan și histrionismul lui Dobre prefer emotivitatea. Nu e idealul de trăsătură pentru un fotbalist, dar denotă și implicare.
Cazul Aioani
Scuturată serios, CFR a intrat pe teren după pauză cu 3 oameni noi. Camora, Biliboc și Fică le-au luat locul lui Rocha, Sfaiț și Djokovic.
Golul înscris de Drazic (52), cu o reluare vicleană la care Aioani a reacționat palid, a dat senzația că revenirea este posibilă. Nu a fost așa pentru că Rapid poate fi și o echipă de posesie prelungită, nu doar o pușcă cu repetiție.
Nu s-a mai marcat până la final, deși Clujul a apelat și la Korenica și a avut două șuturi bune prin Costa și Fică, ambele blocate de Aioani.
Aioani este un portar contradictoriu, care poate face prostii cât casa (vezi faza din minutul 7 când a ieșit hazardat din poartă, l-a faultat pe Drazic și a scăpat, de ce, doar cu un cartonaș galben!), dar care pe urmă scoate mingi grele cu care își salvează echipa.
Îngrijorător, Aioani este portar de națională. Dar este Aioani portar de națională? Tot Hagi trebuie să răspundă.
3-1 pentru Rapid, meci cu goluri frumoase, cu ocazii, cu ritm. Și uite cum uităm repede dezastrul de la mijlocul săptămânii. Trăim în universul nostru mărunt și ne mulțumim cu ce avem.
