Publicat:
05.01.2025, ora 19:39
Actualizat: 05.01.2025, ora 22:16
- Din cantonamentul din Belek, Cosmin Matei vorbește deschis despre tot. Emoțiile și chinul psihic dus după ce a fost depistat pozitiv, cum a luptat pentru a-și dovedi nevinovăția, toate într-un 2024 de coșmar.
Fotbalistul de 33 de ani, trecut pe la granzii Dinamo și FCSB, nu s-a ferit să vorbească despre capriciile tinereții, nopțile pierdute la poker, în cazino-uri și anturajul care i-a oprit ascensiunea.
Cosmin Matei, interviul din cantonamentul lui Sepsi: „Arătăm bine ca echipă”
La mulți ani, Cosmin! Noul an vă găsește în cumpănă, aproape de play-off, dar cred că ușor puteați fi între primele 6. Sincope, fluctuații, cum vezi lupta asta?
La mulți ani! O luptă strânsă. Consider că am avut oscilații, cum zici și tu, în prima parte a sezonului. Apoi, pe final, am avut evoluții constante. Cred că au fost 8 meciuri în care n-am pierdut. Așa am reușit să ne apropiem din nou de locurile de play-off. Consider că arătăm bine ca echipă, echipa are spirit, are tot ce-i trebuie, avem jucători de calitate și, cu siguranță, vom lupta până la final, până în ultima etapă vom încerca să fim noi echipa care va intra în play-off.
Ai vreo explicație pentru oscilațiile despre care vorbești?
De când sunt la Sepsi, tot timpul, în fiecare an, cu fiecare antrenor am avut oscilații. Nu știu, au fost mereu serii de 3-4 meciuri în care nu am arătat sau nu am obținut puncte. Dar tot timpul am reușit să revenim și să gestionăm bine situația. Și în ultimii 2 ani am fost mereu în play-off, cu același randament, cu aceleași oscilații. Simt și cred că și în acest an se va repeta istoria.
De 2 ani și jumătate la Sepsi, 33 de ani pentru tine, te mai gândești poate la o experiență în străinătate?
Nu știu și nici nu m-am gândit. Momentan mă simt bine aici, mi-am prelungit de curând contractul și sunt fericit. Mă simt apreciat, mă simt în largul meu. E este exact ce-mi doresc în momentul de față, pentru familia mea, pentru cariera mea și sper să am evoluții bune, să răsplătesc în continuare încrederea, să-mi ajut echipa, colegii, ca să ne îndeplinim obiectivele pe care le avem.
Ce are Sepsi și n-au alții. Sunt jucători destui care vin și rămân o perioadă mai lungă?
În primul rând este liniște. Și stabilitate financiară. Asta știe toată lumea și probabil contează enorm pentru fiecare, pentru fiecare sportiv. Condițiile sunt foarte bune pentru România, chiar pentru Liga 1. Sunt condiții de top, de la refacere la terenul de antrenament, terenul de joc, stadionul. Și dacă te simți bine, joci și o faci bine. Atunci, automat, stai mai mult.
Cosmin Matei, despre cazul de dopaj: „2024, cel mai greu an din viața mea”
2024 a fost un an cu încercări multe pentru pentru tine, una la care probabil că nu te gândești niciodată. Mă refer la acea suspendare pentru dopaj, cum a fost când ai primit vestea…
Am trecut de la faptul că mă simt bine la Sepsi la cel mai rău an din cariera mea...
Cel mai greu?
Cu siguranță! Au fost niște momente… De când am aflat până când am fost anunțat despre decizia finală a fost greu, adică cu o zi sau două înainte de Crăciun, când am câștigat la apel și am aflat că nu voi fi suspendat. A fost o perioadă grea pentru că tot timpul așteptam, de la un termen la celălalt. La început am încercat prin probele pe care le aveam să-mi demonstrez, cumva, nevinovăția. Apoi am avut o echipă de avocați foarte, foarte buni. O echipă care a reușit să găsească exact adevărul și l-am expus pentru cei de la Comisie să-l vadă și ei și mă bucur că l-au văzut până la urmă. M-au crezut și așa s-a terminat bine pentru mine.
Ce te frustra mai tare? Faptul că știai că a nu a fost vorba despre dopaj, despre ceva intenționat, sau faptul că nu erai crezut?
A fost dificil! A fost vorba despre un pre-workout adus în vestiar de un coleg. L-am folosit de la el. Apoi, mi-am cumpărat și eu unul care, din păcate, era contaminat. Am apucat să iau de două ori din el. Nu m-am așteptat niciodată să ies pozitiv. Nu înțelegeam de unde. Mă gândeam că, fix la acel meci cu Craiova, când am fost la doping, eram răcit. Și foloseam niște medicamente pentru răceală. Să mă simt mai bine. Eram convins că de la alea e. Nici nu știam de unde să încep. Dar repet, am avut niște avocați care au luat pas cu pas totul și am demonstrat prin laboratoare, prin tot ce trebuia, că produsul era contaminat. Adică la modul, au fost produse pe care le-am trimis, care erau contaminate și care nu erau contaminate. Am trimis la probe, unele ieșeau contaminate, altele nu. Practic, făcea imposibil pentru mine să pot detecta care este și care nu e.
Practic singura șansă era să nu fi luat acel pre-workout. Altfel, exista varianta să îți pice în mână unul contaminat.
Am avut în perioada asta niște momente. Îmi aduc aminte, înainte de meciul cu Dinamo, când am făcut egal acasă, m-au anunțat că voi fi suspendat. Imaginează-ți cum am jucat. Nu poate să-ți stea capul la meci. Acum, la ultimul meci cu Cluj, așteptam decizia, iar decizia nu mai venea. Eram în vestiar și chiar gulmeau colegii. „Bă, poate să vină oricând, ies la încălzire, nu ies?”. Am ieșit, am aflat după acel meci care a fost decizia. A fost un stres continuu. M-am prezentat la ANAD când am fost chemat, la comisii, m-am dus și am luptat pentru mine, pentru adevăr. Am avut suportul clubului, asta contat. A contat enorm pentru că patronul, directorul, toți colegii, cei care sunt alături de echipă, m-au susținut și, drept dovadă, cei de aici mi-au prelungit contractul cu câteva zile înainte de decizie.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
A fost o dovadă de încredere.
Le mulțumesc! Acum o să dau mai multe goluri (zâmbește).
Cosmin Matei, sfat pentru sportivi: „Aveți grijă la pre-workout-uri, sunt cele mai predispuse contaminării”
A fost o lecție?
Sper ca toți sportivii din România care văd interviul ăsta să nu mai consume nimic, cel puțin pre-workout-uri de astea. Acolo am învățat că sunt cele mai predispuse contaminării și nu este specificat pe cutie absolut nimic. Pentru că și noi am luat cutiile alea de la doctor, de la echipă, inclusiv eu, am căutat fiecare substanță și nu, nu sunt riscuri teoretic. Apoi, te trezești exact cum m-am trezit eu, suspendat. Iar eu am fost un caz fericit, pentru că am reușit să să demonstrez. Chiar am avut noroc mare. Pentru că a trebuit să caut să fac rost de cutie din același lot, apoi dintr-un lot apropiat, care nu se mai fabrica. Am dat, hai să zic, nu mii, dar sute de mail-uri în UK, pentru că acolo se face. Și nu mi s-a răspuns. Cred că 5% mi-au răspuns dintre ei. Cei care produc acest pre-workout, le-am scris, mi-au răspuns, le-am cerut din același lot o cutie, mi-au răspuns din nou și după aceea a apărut pe la TV, în presă, cazul meu și nu au mai răspuns.
Și-au dat seama că-s vinovați și că poate fi antireclamă.
Probabil da, nu știu, probabil s-a aflat rapid despre cazul meu. Informațiile circulă repede. Le recomand sportivilor mai bine să nu consume nimic, decât dacă e verificat. Dar din experiența mea nu prea găsești pre-workout aprobat de WADA sau de ANAD. Ei îți recomandă ca produsul pe care îl cumperi, să-l trimiți la un laborator acreditat, iar de acolo să primești confirmarea că produsul este safe. Ca și cum e măsura supremă de siguranță. Dar sunt niște costuri… Pentru un pre-workout de 60-70 euro te costă, să-l testezi, aproape 500 euro. Pe un produs pe care îl consumi într-o lună. O cheltuială măricică pentru un produs relativ ieftin.
Cosmin, tu ai avut posibilitatea să ai lângă tine, cum ai spus, o echipă de avocați bună, foarte bună. Ce s-ar fi întâmplat cu un fotbalist care nu-și permitea echipa asta de avocați? Unul care nu putea să dea atâția bani? Pentru un fotbalist de 33 de ani cum ești tu era probabil finalul carierei.
La urma urmei, da. Pentru că, probabil, dacă nu-i aveam pe ei, nu reușeam să iau nici cele șase luni inițiale pe care le-am primit. Pentru că echipa de avocați a fost inspirată cu anumite chestii și au adus niște dovezi pe care poate altcineva nu m-ar fi ajutat să să le găsesc atât de repede. Da, la 33 de ani, dacă primeam o suspendare de 2 ani, te poți gândi că e gata.
Tu ce gândeai?
Sincer, nu m-am gândit la asta. Am avut soția lângă mine tot timpul. Ea a crezut că o să demonstrez și m-a susținut foarte mult. La fel și familia mea, și mama mea a fost a fost alături de mine aproape zilnic. Să continui, să nu renunț. În tot search-ul (n.r. - căutare) ăsta pe care îl făceam pentru că am făcut o grămadă. Search de specialitate, eram și pe Chat GPT, căutam toate chestiile posibile și am simțit tot timpul că o să reușesc să demonstrez că sunt nevinovat și voi primi doar mustrare. Așa am crezut de la început. Am avut o colaborare foarte bună cu cei de la ANAD, dar, din păcate, au decis că merit suspendare de șase luni, dar motivarea acelei suspendări n-a venit. Nu una susținută de mine și de avocații mei.
Cum sunt cantonamentele astăzi față de cele de la începutul carierei?
Mai scurte, clar! Înainte erau minimum două săptămâni, erau și câte două cantonamente legate, ambele de minimum două săptămâni. Acum e și mai mult cu mingea. S-a ajuns să se lucreze mai mult cu mingea. Înainte trebuia aștepți mult, venea târziu mingea. Îmi aduc aminte un cantonament cu Flavius Stoican, alergam de ne lua… A, și cu domnul Cornel Țălnar. Alergam de ne săreau capacele. Acum chiar încerc să mă bucur de cantonament, că n-o să mai prind atât de multe. Probabil încă câteva și chiar vreau să mă bucur de ele. La noi, atmosfera este foarte bună. Chiar și astăzi, la antrenament. Nu prea se ceartă nimeni. Mai sunt eu cu încă unu-doi care mai comentăm așa, dar la ambiții, în rest, atmosfera e foarte bună. Lucrurile merg bine și cred că cred că de asta avem rezultate bune. Pentru că suntem un grup frumos.
Cum îți calculezi pașii viitori? Te gândești la ce vei face după fotbal sau preferi să savurezi ultimii ani din plin? Să nu te gândești că nu mai e mult.
Încerc să obțin maxim de la ceea ce mai pot să ofer. Am un băiețel care este la fotbal și este mult mai talentat decât mine. Mult mai talentat! Și încerc să-l fac fericit și după aceea cu siguranță mă voi concentra către el. Încerc să-l ajut și să mă ocup de el cât pot de mult. Să aibă și el șansa să joace fotbal la un nivel bun.
Cosmin Matei, despre anturajul nepotrivit și nopți pierdute la poker
Îmi aduc aminte de tine tânăr, la fel, un copil cu mult talent. Erai văzut ca un jucător de mare, mare viitor. Când te uiți în urmă, se putea mai mult, voiai mai mult sau așa a fost să fie?
Sincer, așa a fost să fie. Nu regret absolut nimic, au fost deciziile pe care eu le-am luat, mi le-am asumat. Că trebuia să fac altfel, asta cu siguranță. Fiecare fotbalist a făcut greșeli mai mici sau mai mari. Nu sunt mândru de unele lucruri pe care le-am făcut sau de unele decizii pe care le-am luat, dar asta este. Asta a fost cariera mea. Sunt mândru de ea, am muncit cât am putut de mult, e adevărat că mai mult în ultima perioadă, mai puțin la început, dar de asta îmi doresc să fiu alături de băiatul meu. Ca să-l învăț din greșelile pe care eu le-am făcut. Pentru că am făcut multe și, poate, cu cineva lângă el, care să-l îndrume și să-l pună mereu pe un drum bun, o să aibă o carieră mai frumoasă și mai mare
Ție ți-a lipsit cineva să te ghidoneze puțin?
Am avut persoane lângă mine, dar fiind plecat de mic de acasă… Sunt născut și crescut, în prima parte, la Târgoviște. După aceea, la 14 ani, am venit la Constanța. De atunci n-am mai fost... Adică l-am avut pe unchiul meu, la Constanța, dar el fiind navigator, când nu era el pe acasă, scăpam din cantonament. Ha, ha!
Acolo te-ai pierdut? Când ai trecut de la Farul la Steaua?
Da, atunci.
Ce s-a întâmplat?
Atunci am greșit foarte mult, pentru că am fost într-un anturaj la Constanța și îmi pare rău că nu m-am rupt. Când am ajuns în București, nu m-am rupt. Un anturaj care nu era pentru sportivi. Era un anturaj de poker, să joci poker. Era anturajul ăla vechi și îmi pare rău că nu m-am rupt și nu m-am dus lângă altfel de persoane.
Câți ani ai pierdut în anturajul ăsta?
Păi, nu știu, cred că am intrat pe la 17 ani și am stat ceva. Am stat până pe la, 20. Poate chiar 21 de ani. Când am ajuns la Dinamo și am semnat cu Dinamo una dintre condițiile celor de acolo era să nu mai calc pe la poker sau pe la ce mai făceam eu. Mă dădeau afară. Deja aveam eticheta aia... Mi-era greu să scap de eticheta asta de copil rebel, problemă.
Nopți pierdute?
Multe nopți pierdute la poker. În general acasă, pentru că jucam online. Am pierdut la nopți… Și pe la Marriott. M-au prins și pe acolo, acum să zic că nu? Ba da, m-au prins.
S-a rupt filmul rău la Astra.
Acolo eram complet pierdut în spațiu. Pierdut complet. Orice s-ar fi întâmplat… Nici nu-mi aduc aminte prea multe. Păi, dacă pe mine m-a întrebat soția unde am stat în Ploiești și n-am știut să-i zic. Nu-mi mai aduc aminte nimic. Decât când m-au dat afară dimineața, când m-a sunat domnul Florin Prunea. Cred că era ora 7:00, nu mai avea răbdare. M-a și trezit. Ha, ha. M-a trezit și mi-a spus, „Cosmin, îmi pare rău, e decizia patronului”.
Ce făcuseși și pe acolo?
Sincer, nu-mi aduc aminte, dar probabil vreo prostie și cred că am meritat.
Dinamo, un nou început pentru Cosmin Matei
Dinamo a fost resetul tău.
Da, acolo m-au ajutat foarte mulți. Inclusiv nea Victor și Giovanni, pentru că ei au garantat pentru mine. Acolo am luat-o de la zero. A trebuit să le arăt că pot, că știu fotbal și că pot să mă schimb. Și m-am dus și eu lângă oameni care aveau familie și erau profesioniști. Adică la Dănciulescu, care îmi este și naș. M-a ajutat, m-a ajutat foarte mult, era și cred că și acuma e profesionist 100%. La cum arată…Da, așa am învățat multe de la el și m-a ajutat mult. Am stat cu el în cameră, m-a luat cu el în cameră.
Ai fost un tip capricios, încăpățânat, poate pe teren te ajută, dar afară, dacă nu gestionezi…
Vezi dacă am stat în cameră cu Alibec de mic? La fel și el. A avut ceva camera aia. Ha, ha, ha! Dar el a rămas mai rău decât mine. Eu nu mai gesticulez atât.
Cât de mult te-ai chinuit până ai scăpat de eticheta asta de copil rebel, de jucător problemă? Pentru că se pusese etichetă.
Am venit de la Steaua la Dinamo, mă înjurau ăia de la Steaua. Am venit la Dinamo, mă înjură ăia de la Dinamo. După aceea am plecat de la Dinamo, mă înjură acuma și de la Dinamo. Tot timpul am avut ceva în spate.
Măcar la Sepsi ai scăpat!
Aici e bine! De aia ți-am spus.
Totuși, ce crezi că aveau fanii Stelei cu tine?
Chestia asta că am trecut de la ei la Dinamo.
OK, dar tu ai jucat foarte puțin acolo. Prea puțin ca să te urască.
A, da, nu e ură. De o înjurătură, așa.
A contat la Dinamo, în maturizarea ta, și faptul că ai stat mai mult?
A contat mult. Dar și când s-a retras Dănciulescu… Ce să zic? M-a ajutat mult, dar după ce s-a retras, iar am rămas singur pe acolo și tot nu a fost bine. Nu mai eram bine.
Iar scăpasei?
Nu neapărat. Eram încă tânăr, încă aveam… Nu mai țin minte câți ani aveam când s-a lăsat Danciu.
„Rana” Dinamo. Cosmin Matei: „M-a durut, m-au înjurat, n-am fost trecător pe acolo”
Dinamo e clubul pentru care ai jucat cel mai mult. Te-ai întors chiar să-i ajuți, ai sfârșit în a fi numit blatist, trădător.
Vânzător!
De ce?
Nu știu! Dar sincer nu regret, pentru că atunci când m-am întors, am făcut-o cu toată inima și am făcut sincer, tot ce a ținut de mine din toate punctele de vedere să ajut. De la a mă antrena bine la a mă dedica 100% meciurilor. Atât am putut în momentul de față și am luptat cu tot ce am putut. Sunt mândru că știu că am luptat, adică nu am renunțat, am fost acolo până la fluierul final. Am fost și am luptat, dar, din păcate, atât s-a putut. Astea au fost. Sunt unele lucruri în viață pe care nu poți să le schimbi.
Cumva părea totul făcut ca Dinamo să cadă!
Da, așa a fost, am simțit că e energie negativă în jurul clubului. Și era de mult. La un moment dat trebuia să se rupă. Acum cred că e mai bine. A fost mai bine pentru club așa. Cumva s-a curățat acea energie negativă. A venit o emulație nouă, un spirit nou, sporterii sunt aproape de echipă iar și asta e. Să mergem înainte!
Doare să fii înjurat de suporterii unei echipe la care ai strâns cele mai multe meciuri în carieră?
Acum nu mă mai doare că m-am obișnuit. Am jucat deja de vreo trei-patru ori cu ei, dar prima dată și a doua oară am fost... Mă așteptam oarecum, dar parcă nu atât de rău. Știi, parcă nu atât. Poate să fie huiduit, dar nu înjurat! Nu atât! Parcă am simțit puțină răutate și nu înțeleg de ce. Pentru că n-am fost trecător pe-acolo și nu m-a durut undeva de club. Adică chiar am pus suflet.
Ai învățat să treci și peste astfel de momente.
Da, uite, întâmplarea asta cu dopingul m-a făcut să-mi dau seama că, sincer, sunt lucruri mai rele decât să fii înjurat. Sunt lucruri care te pot dărâma psihic. Pentru că cine a trecut prin suspendare nu știu cum a putut să gestioneze treaba... Pentru că e, nu știu, e tare greu.
Îmi spuneai că n-ai regrete. O să te întreb o chestie, nu-ți pare rău că n-ai jucat la națională?
Nu, nu-mi pare rău, n-am fost niciodată. Dacă cei de acolo considerau că meritam să fiu, eram acolo. Așa a fost să fie.
Ai fost la toate loturile de juniori. Doar două meciuri la naționala mare.
Cred că am început prea devreme, ca să glumesc puțin. Am fost la U21 chiar printre cei care puteau face pasul la un moment dat. Atât mi-a fost mie dat să joc la națională.
E o chestie ipotetică, e adevărat, dar cum ar fi fost Cosmin Matei la 20 de ani cu mentalitate de azi și cu gândirea de azi?
M-am schimbat foarte mult când am început să am o familie. După primul copil m-am schimbat, am devenit mai responsabil, dar eu am mai spus chestia asta. Îmi pare rău, că iubita și soția este aceeași. Și aceleași sfaturi le-am primit de la ea și când eram tânăr, dar am fost foarte capricios și nu am ascultat-o. Ce știa ea despre fotbal? Despre viață! Despre nu știu ce! Știam eu mai bine, că o viață am. Îmi pare rău că n-am ascultat-o. Probabil dacă o ascultam cum am ascultat-o în ultima perioadă, îmi era mai bine.
A îndurat multe!
Da, chiar a suportat multe!
