Publicat:
25.07.2026, ora 22:54
Actualizat: 25.07.2026, ora 22:55
- Campioana a intrat pe călcâie și a ieșit mergând cu spatele în meciul de pe Arcul de Triumf. 5-1 pentru Dinamo după o prestație sclipitoare, pe parcursul căreia a știut să speculeze toate slăbiciunile adversarei.
- Nu doar atât. Alb-roșii au arătat apetit ofensiv și o ambiție pe care nu o intuiai după înfrângerea de Ploiești.
Craiova a continuat meciul de la Sofia cu o a 3-a repriză la București. Craiova a arătat nu rău în prima repriză cu Dinamo, ci caraghios. Apărarea campioanei în formula necâștigătoare Al. Crețu, uns căpitan, Stevanovic și Badelj a propus câteva momente în care Soro a părut Ferran, iar Musi putea fi scris Mussi, cu tentația să mai schimbi o literă. Exagerez, dar nu se poartă exagerările?
Champions League? Ce glumă!
Ce a fost asta? Ce a fost acest 2-0 pentru Dinamo după aproape 50 de minute de fotbal (mai nou, cu pauze de hidratare și de dezinhibare, cam atât durează o repriză) în care Craiova a făcut toate prostiile posibile în apărare?
Aceasta este echipa care vrea în grupele Champions League? Da, asta e culmea. E bine să țintești sus, dar nu cu nasul pe sus.
Nu formula, ci cum au formulat meciul!
Metamorfoza lui Dinamo după înfrângerea cu Petrolul nu poate fi pusă doar pe infatuarea vedetelor din Bănie. După ce tocmai l-a pierdut și pe Sivis, care de bine, de rău se integrase în echipă, asta după ce plecaseră Gnahore (încă un cadou otrăvit făcut lui FCSB?) și Boateng, Nuno Campos nu a operat decât o schimbare față de partida de la Ploiești.
David Irimia pe dreapta în locul francezului transferat la Orenburg. Deci nu formula de echipă a fost secretul jocului viu, ci schibarea de atitudine. Dinamo a fost echipa care a dovedit voință, energie și seriozitate în tratarea fazelor. Adică exact de îi lipsise Craiovei.
Craiova nu are două echipe, are una așa și așa
Are rost discuția că Felipe Coelho a început partida de pe Arcul de Triumf cu o formație de rezerve? Nu. Păi, nu era campioana un soi de Franța, capabilă să alinieze măcar două echipe de valori egale? Nu, nu era. Nu era nici Franța la fel fără titulari, darămite Dinamo!
E Nsimba rezervă? Dar Etim, dar Teles? Dar Anzor? Dar discuția că lui Dinamo i s-a anulat un gol pe motiv de henț la Musi, iar un penalty a fost transformat (totul opera VAR cu Istvan Kovacs executant docil) în lovitură liberă de la marginea careului nu ar trebui ocolită.
Cu riscul de a te face de râs că nu știi noile tendințe/recomandări în ale arbitrajului, e greu să accepți că la Musi a fost henț, iar faultul lui Badelj asupra lui Musi ar fi fost în afara suprafeței de pedeapsă.
VIDEO. Golul marcat de Nsimba după eroarea lui Webster
Dosarele chix ale arbitrajului brigăzii lui Kovacs
Coelho a efectuat schimbări la pauză și Craiova s-a înviorat. Au ieșit Etim și Anzor, au intrat Tavares și Bancu. A marcat Nsimba, Dinamo s-a clătinat vreme de un sfert de oră, apoi meciul a intrat pe coordonatele primei părți. Inferioritatea numerică s-a simțit în condițiile în care oricum oltenii s-a prezentat din primul minut de parcă le lipseau oameni de pe teren.
Pop a trimis mingea în poartă o dată din ofsaid și încă o dată din poziție regulamentară, pe care în mod ciudat asistentul Ferencz Tunyogi o văzuse tot ofsaid. Ciudat pentru că domnul Tunyogi este arbitru de mondiale. Ciudat pentru că la toate reușitele lui Dinamo, validate și nevalidate, s-a pornit cumva de le prezumția de vinovăție. Ia, domle, nu a fost ceva? Ceva, ceva, acolo, doar să le anulăm golurile!?
Cu greu, cu chiu cu vai, golul 3 dinamovist a fost validat, dar nu înainte ca Istvan Kovacs să fi fost chemat să revadă faza. De când un arbitru de centru validează sau invalidează un ofsaid revăzând faza la marginea terenului? E și asta tot o tendință nouă în arbitraj?
Sindromul FCSB?
S-a terminat 5-1 pentru Dinamo, rezultat neverosimil înaintea meciului, dar perfect plauzibil după cum s-a prezentat campioana. E o părere, dar pare că echipa lui Coelho să sufere de sindromul FCSB.
Tot așa, în penultimul sezon roș-albaștri trecuseră cu șenilele peste toți adversarii, iar în sezonul următor s-au prăbușit cu zgomot. De fapt, nu este un sindrom, este efectul echipei care se crede mai puternică decât este și cade în ridicol.
Dinamo are meritul că și-a văzut de treabă, rezistând tentație de a se retrage pe modelul Thomas Tuchel. Încă ne bântuie Mondialul.
