- FCSB - Dinamo 0-0, un rezultat care redă fidel tabloul unui derby care în curând nu va mai aprinde nicio imaginație. A nimănui. Greșeli, neatenție, pase cun călcâiul, multă voință, puțină luciditate.
Boateng iese râzând de la vestiare. E bine că băieții sunt veseli, relaxați. Te uiți încă o dată la rezultat, e 0-0. Privești și statistica, un singur șut pe poartă, al lui Șut timp de 45 de minute. Un singur șut pe poartă pentru cei 22 de jucători ai FCSB și ai lui Dinamo. O sărăcie de derby.
Derby doar în accepțiunea literală a termenului, adică meci între două echipe ale unui oraș. Orașul este București, stadionul este Arena Națională pe care 20.00 de oameni prezenți și rebegiți de frig și murați de ploaie așteaptă totuși și ceva fotbal de la băieții aceștia veseli de pe teren.
Inflație de pase greșite
După pauză, Radunovic (nervos de la început și autorul unor faulturi murdare, mai ales cel asupra lui Cîrjan pentru care luase cartonaș galben) i-a lăsat locul lui Pantea, în timp ce Ngezana a fost înlocuit cu Octavian Popescu.
Iar Popescu și-a făcut simțită imediat prezența cu o execuție hilară, șut la 10 metri peste poarta apărată de Epassy. Mai mult sau mai puțin cam asta a fost calitatea tehnică a meciului.
O luptă aprigă pentru minge, dar cu o abundență a paselor greșite nedemne de un derby, de data asta în înțelesul său propriu, care ar trebui să însemne o partidă de calitate între două formații importante.
O mâzgălitură nu e tablou abstract!
Așa stând lucrurile, a părut ciudată și mai ales caraghioasă insistența dinamoviștilor de a da pase cu câlcâiul, indiferent că era vorba de oamenii din atac sau din defensivă. Nu e o priveliște familiară să îl vezi pe Gnahore dând călcâie cum nu face nici Neymar când vrea să salveze pe Santos de la retrogradare.
Ce-i asta? Ce este această lipsă a măsurii? Nu orice mâzgălitură este un tablou de Picasso! De partea cealaltă, același tablou al unui joc străin de un plan de joc. FCSB trăiește în continuare din zvâcnirile lui Olaru, Tănase, din ce în ce mai rar Cisotti.
Dinamo a simțit târziu că putea mai mult
Intrările lui Kiriakou și Milanov nu au avut rolul să întătească defensiva, așa cum era de anticipat, ci de a oferi un plus de consistență atacului. Dinamo a terminat mai bine meciul, dovadă șutul lui Gnahore la care mingea a mușcat bara din stânga lui Tîrnovanu.
FCSB a continuat să atace ca o mașină fără faruri de ceață, noaptea prin pădure. În afară de energia consumată pe o vreme care te obliga cumva să alergi, e greu să reții ceva memorabil. 0-0, rezultat bunuț doar pentru Dinamo și rău pentru FCSB care mai pierde o ocazie să se apropie de zona play-off.
Dacă ar fi să dai o notă acestui meci ținând cont de standardul primei noastre ligi aceasta ar fi un 6 curat. Puțin. Puțin pentru public, puțin pentru vorbele mari care se rostesc înainte și după meciuri.