Publicat:
07.06
- O prestație rușinoasă în compania unui adversar de duzină. 0-0 cu Liechtenstein e și asta o bornă istorică
După 83 vine peste noi 202. Nu sunt numerele unei fantasmagorice trageri loto, ci pozițiile ocupate în clasamentul FIFA de cele două adversare ale României în meciurile de verificare înaintea Euro. 83, Bulgaria, 202, Liechtenstein.
Dacă cineva poate argumenta serios opțiunea selecționerului alegerea acestor adversari, cu precădere a celui de-al doilea, atunci e clar că trăim în universuri diferite. Vezi, dom’le, că și Slovacia a jucat cu San Marino, care e chiar ultima în clasamentul mondial! Văd, dar tot nu pricep. Care-i folosul, sensul?
Titularizare și banderolizare
La acest simulacru de meci-test (ceva de genul băieții de la liceul sportiv contra fetelor de la liceul de muzică), Ianis Hagi a primit în premieră banderola de căpitan. Nu mi se pare o onoare, ci o subtilă ironie. Deși nici măcar atât, cred că e un gest mecanic din ciclul „Să facem să fie bine și toată lumea mulțumită”.
În completare la titularizarea și banderolizarea lui Ianis, selecționerul nu l-a păstrat în primul „11” decât pe Radu Drăgușin. Sorescu, Racovițan, Mogoș, Cicâldău, Șut, Olaru, Pușcaș și Coman, adică o națională alternativă a României pentru un adversar minuscul. Numai bun să dai senzația că zburzi. Sau să te faci de râs?
Cu ceafa, cu nasul
Varianta a doua este valabilă pentru prima repriză. 0-0 la pauză cu Liechtenstein chiar necesită o pauză de respirație. Am înțeles că adversarul fiind modest, foarte modest, doar a aglomerat liniile din fața careului propriu.
Dar o posesie românească de 66% contra uneia de 34% mi se pare de-a dreptul ridicolă în condițiile date. Și cum vine asta, 7-7 la faulturi comise și 1-5 la deposedări? Sigur că la ocazii scorul a fost de 15-1, dar aici sunt incluse loviturile cu ceafa ale lui Pușcaș și ale lui Ianis cu nasul.
Nimicul ca tactică
E ceva ce nu merge în jocul tricolorilor. Prea mult schematism, prea puțină imaginație. Las’ că nici determinarea nu-i dă afară din casă pe băieți.
Iar dacă despre portar și apărare nu ai ce să spui, despre oamenii de la mijloc, cu FCSB-ul la putere prin Olaru și Șut, ori despre cei din atac e indicat să așteptăm repriza a doua. Poate ne înghițim criticile. Păi, nu?
Schimbări pentru diminuarea penibilului
Primii ieșiți, Cicâldău, Șut și Mogoș. Primii intrați, Stanciu, Marius Marin și Bancu. Nicio schimbare. Lent, previzibil. Precipitare, ceață în plină caniculă. Coman o fi un Robocop, dar e unul de generație veche.
Așa că e schimbat cu Mihăilă. Ianis îi lasă locul lui Man. Carevasăzică, intră parmegianii. Poate ei. Poate ei, ce? Să reducă dimensiunile penibilului?
O idee excelentă!
Până la urmă, probabil că a fost o idee excelentă amicalul cu Liechtenstein. Echipa aceasta modestă, cam de anvergura unei formații de liga a treia, ne-a pus oglinda în față. Arătăm rău pentru că ne deformează oglinda? Sau ăști suntem?
Aceasta este echipa noastră calificată la Euro de pe primul loc în grupă? Și selecționerul, care e contribuția lui la comedia asta la care nu râde nimeni? Parcă ne promisese altă dinamică, acțiuni verticale, goluri. Măcar cu numărul 202 FIFA.
Câștigul indiscutabil al meciului cu Liechtenstein este că ne mai ies din cap fanteziile cu sferturi de finale și semifinale la Euro. Și să sperăm că la Euro vom fi noi pentru Belgia și Ucraina ce a fost Liechtenstein pentru noi. Cam ăsta ne e statutul.
