Dan Udrea Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană! Fiți profesioniști, ce dracu’!

• Fără Viktor Orban prim-ministru la Budapesta, două cluburi din inima României se plâng că nu mai au bani

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană! Replica e celebră și se regăsește în filmul românesc Filantropica, regizat de Nae Caranfil în urmă cu 25 de ani. E rostită în pelicula respectivă de actorul Gheorghe Dinică, el jucând rolul unui escroc, șef al mafiei cerșetorilor din București, care reușea să producă bani mulți profitând de naivitatea oamenilor.

De ce plâng Dioszegi și Szondi

Zilele trecute i-am văzut pe cei doi patroni ai cluburilor Csikszereda și Sepsi, Zoltan Szondi și Laszlo Dioszegi, aproape plângând că echipele lor nu mai au finanțarea de care au beneficiat de la Budapesta.

Dar de ce nu o mai au? Fiindcă s-a schimbat regimul politic în Ungaria, iar Viktor Orban a fost învins. Noul premier e Peter Magyar, care nu mai acceptă direcționarea unor sume uriașe în diaspora maghiară, sume care au ajuns și la Sepsi și Csikszereda, în cuantum de zeci de milioane de euro în ultimul deceniu!

Care a fost povestea care a făcut ca mâna întinsă să primească pomană

Dar ce a stat, de fapt, la baza finanțării celor două cluburi de către Orban? Un singur argument: voturile de care beneficia din partea etnicilor maghiari din România, a căror pondere în alegerile din Ungaria a crescut considerabil în ultimii ani. Orban finanța ceva ce îi aduce sprijin pentru a fi în continuare la putere, nu conta că e vorba despre fotbal, cultură sau alte domenii, în județe precum Harghita, Covasna, Mureș.

Nu de fotbal îi păsa lui Orban, ci cum să rămână la butoane în Ungaria. A trimis ani la rând sume enorme către Sepsi și Csikszereda, a direcționat firme mari maghiare, în frunte cu MOL, pentru a sponsoriza aceste cluburi. O finanțare artificială, care practic era tot de stat, altul decât România.

Au fost sezoane în care Sepsi surclasa la nivel de sponsorizări și publicitate toate marile cluburi, în frunte cu FCSB, Rapid, Craiova, Farul. Ceva ce nu putea fi explicat logic.

Și, într-o zi, maghiarii au spus: „Stop!”

În tot acest timp, cei care conduceau echipele respingeau ideea că banii erau și mulți și că ar ajuta la cheltuielile operaționale. Susțineau mereu că sunt exclusiv pentru copii și juniori.

Azi, când finanțarea s-a oprit, discursul lor e că întreaga existență a clubului e pusă în pericol. Păi, cum așa, domnilor, banii aceia nu erau doar pentru Academie? Cât să însemne o Academie în structura totală a unui club ca să te gândești la colaps doar pentru că ar fi nevoie să reduci bugetul copiilor și juniorilor?

Un sistem creat exclusiv pentru voturi s-a prăbușit imediat cum acele voturi nu l-au mai dat câștigător pe Orban. Fiindcă nu fotbalul atrăsese finanțarea grație managementului și a performanțelor obținute, ci politica fostului premier de la Budapesta văzuse în fotbal o oportunitate de a câștiga capital politic.

Și o bună perioadă a funcționat. Până când cetățenii din Ungaria au spus „Stop”.

Fiți profesioniști, ce dracu’!

Cu alte cuvinte, ca să ne întoarcem la Filantropica lui Nae Caranfil: mâna întinsă a celor de la Csikszereda și Sepsi nu mai spune nici o poveste care să prindă la Budapesta.

Și în acest caz sunt două variante: fie se găsește o altă poveste, la fel de bună ca până acum, fie aceste cluburi chiar trebuie să devină profesioniste 100% și să devină viabile și fără bani publici.

În ambele variante rămâne valabil îndemnul lui Dinică: Fiți profesioniști, ce dracu’!