Dan Udrea Maduro de la Casa Fotbalului

• În 2026, Răzvan Burleanu va candida și, cu mare probabilitate, va câștiga al 4-lea mandat. La venirea în funcție, actualul președinte al FRF a promis că va limita funcția la două cicluri.  

Între 1990 și 2030, fotbalul nostru bifează doar 2 președinți. Până și Maduro și Chavez, din Venezuela, ar fi invidioși. Mă rog, Maduro are probleme mai mari acum decât să-l pizmuiască pe Burleanu.

Dar există în comparație un adevăr: liderii aleși care ajung să se osifice pe funcție limitează progresul domeniului pe care, inițial, poate că l-au dus înainte.

Anul 2026 va începe cu marea încercare a fotbalului românesc de a reveni la un Mondial, după aproape 30 de ani de pauză. Indiferent însă de rezultat, la doar câteva săptămâni după barajul din luna martie, același fotbal va vota viitorul președinte al FRF. Care va fi Răzvan Burleanu, nu riscăm prea mult făcând acest pronostic.

De la alegeri în două tururi, la unanimitate, în doar 8 ani!

De fapt, întrebarea nu e dacă el va câștiga, ci dacă va fi votat în unanimitate, așa cum s-a petrecut și în 2022. E precum în Rusia, unde întrebarea nu e cât timp va fi președinte Putin, ci câți ani va trăi Putin ca președinte al Rusiei.

De fiecare dată când funcția ia forma omului, pierde funcția.

2026 va marca, așadar, al 4-lea mandat consecutiv pentru Burleanu. Primul a fost câștigat în 2014, având nevoie inclusiv de un tur 2 în care s-a duelat cu Vasile Avram.

Al doilea trebuia să se anunțe dificil de câștigat, fiindcă l-a avut rival pe Ionuț Lupescu, susținut, printre alții, de Mircea Lucescu și Cristi Chivu. Dar „chiar dacă n-a fost un fleac, i-am ciuruit!”, așa cum s-a exprimat chiar Burleanu, actualul președinte a câștigat. În 2022 n-a mai fost nimic. Vot deschis, la vedere, unic candidat, unanimitate!

Așa va ajunge fotbalul românesc să bifeze în 40 de ani doar doi președinți. Din 1990 și până cel puțin în 2030, ne-au condus doar Mircea Sandu și Răzvan Burleanu.

Nașu’ a avut 6 mandate și a domnit 24 de ani. Burleanu va avea cu mare probabilitate cel puțin 4 și va ajunge și el la 16 ani în 2030! Acestea au fost preferințele fotbalului nostru, care e parcă mereu în căutare de jupân.

Venezuela o ducea bine când președinții se succedau după un singur mandat

Ceea ce se petrece în aceste zile în Venezuela rezonează în toată lumea. Țara cu cele mai mari rezerve de petrol ale lumii este pe locul 12 în clasamentul extracției. Și nu pentru că n-ar vrea, ci pentru că nu poate mai mult.

Dar cum a reușit Venezuela să treacă de la o viață bună în anii 80, cu investiții străine masive, cu cea mai prosperă economie a Americii Latine la în 1982, la ceea ce e astăzi: 90% din populație trăiește în sărăcie? PIB-ul pe locuitor a scăzut chiar și sub Sri Lanka.

În ultimii 25 de ani, Venezuela a avut doar doi președinți. Doi lideri care au instaurat dictatura și care au distrus țara.

Între 1999 și 2013 președinte a fost Hugo Chavez, sub comanda căruia Maduro a fost ministru de externe. Chavez a murit de cancer în 2013, la doar 58 de ani, iar puterea a fost preluată de Maduro. Chavez a avut 4 mandate câștigate, Maduro a câștigat 3, ultimul în iulie 2024, când a fost creditat cu 51% din voturi, exact cât avea nevoie. Deși opoziția pretinde că a câștigat detașat.

În precedenții 25 de ani, până în 1999, Venezuela avusese 7 președinți, inclusiv cei interimari, nici unul cu mai mult de 5 ani consecutivi în fruntea țării. Practic, viața bună în Venezuela a fost invers proporțională cu lungimea mandatelor președinților săi: Chavez și Maduro.

La FRF, nici măcar jocul virtual al democrației nu mai există

Fotbalul românesc e o mică Venezuela dacă nu e în stare să producă în 40 de ani decât două nume care să fie votate pe bandă rulantă, indiferent de ce program și viziunea au propus sau propun.

Sigur, contează lucrurile bune care s-au făcut în fruntea FRF, de către Sandu și Burleanu. Dar atunci când mandatele se adună unul peste celălalt și par că nu se mai termină, senzația e că votul dat o dată la 4 ani nu mai e o alegere, ci o sarcină de serviciu pentru ca cineva să nu piardă puterea.

Nu știm cum ar fi arătat fotbalul românesc dacă Mircea Sandu s-ar fi oprit după două mandate, adică în 1998. E imposibil de imaginat unde am fi fost astăzi și dacă în 2022, la ultimele alegeri, Burleanu n-ar mai fi candidat. Era tot după 8 ani de președinție, exact cum promisese inițial. Așa a câștigat Burleanu primul mandat: făgăduind că va limita puterea președintelui FRF.

Drumul pe care mergem

Sigur, nu Burleanu e vinovat că n-a intrat nimeni în joc. Dar când organizezi jocul ca să câștigi, cine să intre?

În aprilie nu vom avea ceea ce democrația trebuie să conțină: un duel al ideilor, o bătălie a strategiilor pentru FRF și pentru fotbalul românesc, o polemică în campania electorală. Doar vom sta și vom număra voturile „pentru”. Până când vor apărea elicopterele, în noapte, ca la Caracas.