- 7 SCURTE. Se apropie meciurile naționalei. Iar Mircea Lucescu a intrat, cel mai probabil, în ultimul an al fabuloasei sale cariere de antrenor.
- Dacă va rata calificarea la Mondial, sigur nu-i va mai arde să o ia de la capăt altundeva. Dacă ne va duce la World Cup, se va retrage în glorie după turneul final.
- Dar cel mai important este nu când, ci cum va ieși Il Luce din fotbal. Lăsând în urmă incertitudine și alibiuri sau amprenta unei măiestrii de necontestat.
1. Lucescu a fost, de-a lungul anilor, un antrenor-diamant, cu multe fețe strălucitoare: a fost revoluționar, analitic, inovator, atent, speculativ, curajos. Mai ales curajos.
Începând de la Corvinul anilor '80 până la Șahtiorul brazilian și de la Dinamo '90 până la "naționala" Turciei, Il Luce a inventat peste tot câte ceva. Stiluri, strategii, proceduri, dar în primul rând jucători.
2. Ce a inventat Il Luce până azi la naționala României, în mandatul său optzecist? Nimic. Apăsat de zicala pe care el însuși a înșurubat-o în dicționarul fotbalului românesc, "un antrenor e egal cu ultimul său rezultat", a ținut la sertar preocuparea sa pentru inovație, cea care, în anii de glorie, l-a scos mereu din rând.
3. Toamna trecută, selecționerul a ales să conserve nu doar vibe-ul vestiarului de Euro2024, ci și aproape întregul lot moștenit de la Edi pentru a securiza barajul de Mondiale.
Acum, când ruta preliminariilor pare deja compromisă și acest baraj din martie 2026 poate rămâne singura noastră carte reală de a ajunge în Americi, la națională avem nevoie de energizante, nu de somnifere.
4. Avem nevoie iarăși de acel Il Luce curajos și inspirat! Peste tot pe unde a fost, combinația lui de fler și îndrăzneală a născut jucători mari. I-a forțat să crească, i-a împins spre vârf. La națională, până acum, nimic! Variante vechi și jucători care vin la națională ca la ATI, să fie resuscitați. Sau noutăți ținute pe bancă și în tribune.
Poate a venit totuși momentul ca Il Luce să riște mai mult și să dea încredere unora mai puțin obișnuiți cu vestiarul naționalei, dar mai în formă sau mai înfometați.
5. De ce să mai insiști cu Burcă în apărare și să nu mizezi pe Virgil Ghiță, de exemplu? Matur, constant și în ascensiune, e un lider construit în Polonia și urcat acum în Zweite Bundesliga, la Hannover 96. Sau pe Matei Ilie, devenit punct fix la CFR de doi ani. OK, nu îți place Ilie că e lent, deși nici Burcă nu e vreun Usain Bolt, atunci de ce să nu surprinzi pe toată lumea și să-l forțezi pe Ümit Akdağ?
6. Pe stânga, ce mai așteptăm bun de la Bancu? Oricum joacă mai sus acum, în noul sistem al Craiovei, deci puținele și anemicele instincte de fundaș i s-au tocit de tot. Cât de rău ne poate costa lipsa de experiență a lui Borza, care e totuși cel mai promițător fundaș stânga tânăr din România?
Mai sus în bandă, de ce n-ar merita încredere deplină Baiaram, posesorul unui 2025 excelent? Pe dreapta, de ce să nu primească șanse și rapidistul Alex Dobre, individualist, dar energic și oportunist? În față, insistăm cu un Bîrligea care luptă și marchează des sau admirăm la nesfârșit floricelele lui Drăguș?
7. Răspunsurile sunt la Il Luce. Și înainte de a judeca punctual jucătorii, unu la unu sau post pe post, el trebuie să decidă dacă vrea să fie, la final de drum, Lucescu cel precaut sau Lucescu cel curajos. Se teme să-și riște trecutul sau îndrăznește să provoace viitorul? Dar chiar dacă ratează calificarea, mai bine ne lasă cu speranțe decât cu resemnare.