Publicat:
12.10.2026, ora 14:49
Actualizat: 12.10.2026, ora 14:49
- S-a vorbit mai mult despre mâncare decât despre xenofobie după meciul câștigat de Dinamo cu 2-0 în fața lui Sepsi.
- Rolul arbitrului în astfel de situații nu este acela de spectator care își pune dopuri în urechi.
La prima vedere, cearta dintre președintele lui Sepsi și cel al lui Dinamo are la origine protocolul minimalist asigurat de clubul gazdă.
Printre rânduri citești și reproșul dinamoviștilor privind aspectul de platou rece de restaurant comunist oferit de clubul din Sfântu Gheorghe. Jumări plus ceva cârnăciori, cașcaval, brânzică, măsline și câteva felii de ardei gras alături de niște roșii.
Imaginile puse la dispoziție chiar de Laszlo Dioszegi atestă cumva faptul că numitul Cosmin, responsabil cu alimentarea lojilor, nu este totuși un chef cu stea Michelin. Există, se pare, persoane care au beneficiat și beneficiază acolo de un important upgrade culinar. E greu să nu zâmbești după așa ceva.
Dioszegi nu dădea indicații tactice!
Perdea de fum asta cu mâncarea, pentru a ascunde adevărata problemă, insistă Laszlo Dioszegi. Iar problema sunt scandările xenofobe ale galeriei dinamoviste.
Conducătorul lui Sepsi este revoltat în continuare de comportamentul fanilor bucureșteni, în condițiile în care, susține el, clubul pe care îl conduce a pus la dispoziția vizitatorilor un sector întreg de tribună și facilități de reclamă pentru DDB.
Indignarea lui Dioszegi a fost surprinsă în direct în timpul meciului, atunci când comentatorii meciului, la fel ca noi, credeau că acesta dă indicații tactice peste capul lui Ovidiu Burcă. De fapt, cerea echipei să iasă de pe teren.
Flueran se concentra pe meci
Dincolo de atitudinea mai mult decât conciliantă a conducătorilor și a antrenorului Nuno Campos față de derapajele propriilor fani, aș insista acum pe rolul jucat de arbitru în astfel de situații.
Ce se întâmpla totuși în tribună? În afară de încurajările pentru echipa lor, oaspeții de la București le invitau pe gazdele covăsnene la sex oral, după care le îndemnau să părăsească țara. Asta spus (prea) elegant.
Dintre toate jignirile rostite acolo, „bozgore” părea cel mai puțin infamant. Bun, și arbitrul unde era, ce făcea în timpul acesta? Păi, omul se concentra pe joc.
Școala de surzi cu privire de vultur
Vă explic și de ce. Bătrânii profesori ai școlii românești de arbitraj susțineau că omul cu fluierul trebuie să fie o persoană grea de urechi, dar care să aibă vedere de vultur. Era o metaforă.
Adică, arbitrul să știe să survoleze jignirile jucătorilor, dar să fie nemilos cu duritățile și celelalte abateri din joc. Duse sunt însă acele timpuri, domnule Flueran, ați venit prea târziu la masă! Că tot discuția a plecat de la bucate.
Dumneavoastră nu trebuia să așteptați 20 de minute pentru a opri jocul și o dată cu acesta să cereți stoparea mizeriilor verbale.
Erați obligat să interveniți imediat ce auzeați toate lucrurile acelea, să fiți ferm și să nu reluați meciul până când nu încetau scandările xenofobe și vulgare. Iar în caz de recidivă să cereți evacuarea provocatorilor și, la extrem, suspendarea definitivă a jocului.
Atitudinea contează
Așa procedează un arbitru cu personalitate, care aplică ferm nu doar regulamentul, ci și legile bunului simț.
Nu sunteți un arbitru de top, fiți măcar unul care compensează prin atitudine în cazul derapajelor de tot felul. Ale jucătorilor (citim cu toții pe buzele lor cum înjură fie când sunt victime ale unui fault, fie când înscriu un gol), ale antrenorilor, conducătorilor și suporterilor.
Partea suporterilor
Galeria dinamovistă, cu diferitele ei facțiuni, este un personaj ambivalent, greu guvernabil. Energiile pozitive se amestecă de multe ori cu cele negative, iar mesajul inteligent coabitează ciudat cu cel primitiv.
O parte semnificativă a suporterilor alb-roșiilor au contribuit efectiv la supraviețuirea clubului. Asta a creat o legendă urbană. Una pe care tot ei riscă să o transforme într-una suburbană luptând cu dușmani închipuiți.
Ar fi o naivitate să ne închipuim că lucrurile se vor schimba. Cultura ultras (cea de la noi cel puțin) include și o doză de violență, fie ea verbală sau fizică.
Nu uit că un mare violonist englez al timpurilor noastre mărturisea că mergea în tinerețe în galerie pentru a lua și a da ciomege în cap. Nu îi mai dau numele, că te suspectează unii că faci paradă de cultură. Celălalt fel de cultură.
Dar Flueran și ceilalți arbitri nu sunt delegați la meciuri ca să apere cultura, ci civilizația. Regulamentele însele sunt expresia unei forme de civilizație. Până în ziua când vom ieși cu toți din case și vom intra în peșteri cu ghioaga pe umăr.
