Publicat:
30.01.2026, ora 00:30
Actualizat: 30.01.2026, ora 10:14
- Un meci surprinzător de bun în fața unui Fenerbahce care a arătat și multă calitate, dar și multă lejeritate în tratarea meciului. Lejeritate care pe final a fost înlocuită de panică.
- Prea multe ocazii irosite ale campionilor României, dar predomină imaginea echipei care s-a scuturat de praful gros așternut pe ea din cauza automulțumirii. A fost 1-1, fără calificare, dar cu o prestație demnă
O primă repriză care a înflăcărat imaginația suporterilor și a analiștilor. FCSB juca exact ca în visele copilăriei, când îți iese totul. Intervenții sobre ale fundașilor centrali, Graovac și Ngezana (minune!), recuperări energice (Lixandru), pase din prima ale lui Olaru, accelerări și demarcări interesante marca Thiam și Miculescu, participare consistentă în joc a lui Politic.
Irosirea muncii colective
Nu lipsea nimic. Poate doar golul, dar nu ne amărâm din asta. Au înscris ei prin Yuksek, cu capul. Târnovanu a urmărit traiectoria mingii cum au urmărit avioanele noastre F16 și F32 dronele rusești. Doar că drona mijlocașului lui Fener s-a prăbușit în poarta FCSB-ului, nu pe un câmp plin de bălării.
Totuși, să ai 4 ocazii mari cu tot atâtea șuturi pe poarta lui Ederson - Politic, Olaru, Thiam, Miculescu - nu pare în regulă. Chiar nu este, pentru că în lipsa concentrării irosești efortul colectiv al celorlalți care au făcut posibile ocaziile.
Îndemnat insistent de Radu Naum să explice cum e posibil să risipești atâta muncă, Ilie Dumitrescu a oferit răspunsul. În astfel de situații precumpănește calitatea jucătorilor. Bang! Se va vedea asta încă o dată la ocazia imensă a lui Olaru din minutul 50, când Ederson a fost luat iar la țintă cu un șut care a semănat cu o pasă.
Degetele lui Ederson
La pauză au ieșit David Miculescu și Denis Politic și au intrat Yuri Cisotti și Octavian Popescu. De ce au fost scoși Miculescu și Politic, care nu jucaseră rău deloc, nu are rost să ne chinuim să înțelegem. O făceam dacă FCSB avea un antrenor care nu era marioneta patronului.
Faptul este că apariția lui Cisotti a contat enorm, iar pe final de partidă și aceea a lui Popescu. Șutul respins cu vârful degetelor de fostul ultim apărător al lui City nu este încă o mare ratare, ci o intervenție de portar mare.
Cameleonul
Fenerbahce joacă fluent și pasează frumos. Este un organism elastic pe care îți place să-l privești, dar nu are agresivitatea aceea de formație de mare clasă. Fred, și el cu marca Manchester City în vârful ghetei, En-Nesyri, Semedo și Talisca au ușurință în execuții, dar și o nonșalanță care îți dă senzația că nu se întrebuințează la capacitate maximă.
Greșită abordare, fiindcă FCSB este un cameleon care arată într-un fel cu Metaloglobus, într-altul cu Feyenoord, apoi altfel cu CFR și în sfârșit chiar schimbată mult în bine cu Fener. A fost până la urmă un 1-1 posibil cu golul unui fotbalist italian care la el acasă juca prin liga a 4-a și care l-a învins cu un șut parșiv pe portarul care are 4 titluri cu Guardiola în Premier League.
O prestație solidă, ca de final, a campioanei României după un sezon modest în Europa League și slab de-a dreptul în Superliga. Ză Papagals, cum ar zice maestrul parcului ornitologic, Charalambous, nu sunt nici fericiți, nici nefericiți, ci mai degrabă nelămuriți. Care este adevărata față a FCSB?
