Publicat:
23.08.2026, ora 14:49
Actualizat: 23.08.2026, ora 14:54
- Un fost mare fotbalist a apărut pe stadion într-o stare jalnică. Nu numele lui contează, ci mai degrabă să ne întrebăm ce e de făcut pentru ca foștii mari fotbaliști să evite ca viața să-i mai îngenuncheze într-un asemenea hal.
- Ne putem întreba ce greșim noi ca societate, dar totuși există și responsabilitate individuală.
Meciurile lui Dinamo, de pe teren propriu, au ceva specific acestui club. Mulți dintre foștii mari fotbaliști ai clubului, de dinaintea și după 1989, vin în număr mare să urmărească și să susțină echipa. E frumos, e ca o moștenire care alină inclusiv perioadele mai grele ale echipei.
Cei care administrează stadionul „Arcul de Triumf” au și creat o încăpere, pe care au denumit-o „Loja Legendelor”. Pe ușa de acces e pusă o poză imensă cu Mircea Lucescu, unul dintre numele istorice ale lui Dinamo, care a fost de multe ori prezent în loja respectivă.
Și sâmbătă seara, la Dinamo - U Cluj 2-1, multe nume mari din trecutul lui Dinamo au fost la meci.
Unul dintre ei însă a oferit o scenă deplorabilă. Mirosea a alcool din cap până în picioare, abia reușea să meargă, la fel și să vorbească. Imaginea lui atrăgea doar compasiune, în niciun caz dispreț.
Nu contează numele lui! Am ales să nu-l public tocmai pentru că nu ar ajuta pe nimeni. Contează că un sportiv de echipa națională a ajuns într-o asemenea situație: să se prezinte pe stadion efectiv îmbibat în alcool. Să vezi un mega fotbalist ajuns într-o astfel de stare jalnică a fost cu adevărat o imagine tulburătoare, tristă.
Cum e posibil ca un fost senzațional fotbalist să ajungă într-un asemenea hal? Cum e posibil ca el să nu fie protejat de cei din jurul său, pentru a nu se expune ochilor spectatorilor care se aflau în preajma lui pe stadion?
Nu numele lui contează, fiindcă, din păcate, astfel de scene, s-au tot repetat în ultimii ani, în România. Nu e un caz izolat.
Ceea ce contează e că după ce un astfel de om a fost la nivel înalt, a câștigat trofee, a bifat meciuri în cupele europene și selecții în echipa națională, a ajuns să se prăbușească atât de mult, încât să se facă de râs pe stadion, locul în care cucerise atâta faimă și bani!
Nu e singurul
Acest drum rușinos l-am văzut și în cazul unor nume mari din fotbalul mondial. Paul Gascoigne e poate cel mai renumit exemplu.
Conform statisticilor, 60% dintre jucătorii de fotbal american rămân faliți în cel mult 5 ani de la momentul în care și-au încheiat cariera, iar de acolo urmează dezastrul. Un procent imens e valabil și pentru jucătorii din NBA.
România nu are un astfel de studiu, însă multe dintre gloriile din fotbal au apărut în situații măcar incomode la mulți ani după ce s-au retras.
Vă mai amintiți, cred că sunt spre 20 de ani, cum Lucian Bălan, fost câștigător al Cupei Campionilor Europeni, ajunsese în postura de reporter TV, luându-i interviu Anamariei Prodan? Scena, una neverosimilă, avea loc în fața palatului lui Gigi Becali, unde reprezentanții presei veniseră să afle despre un transfer.
Modul în care ajungi fotbalist mare, nu doar în România, ține de talent, de muncă, de disciplină și poate și de noroc și conjunctură.
Viața pe care o începi după terminarea carierei, chiar dacă pare asigurată de bani, relații și multă notorietate, se dovedește a fi pentru unii doar suferință, fiindcă talentul fotbalistic nu mai contează, iar banii se duc mai repede decât au fost câștigați.
Și de rămas rămâne doar faima, de care se alege praful, atunci când apare umilința publică.
Din păcate, imaginea unei foste glorii strivite de vicii e dureroasă. Și cu adevărat de neprivit, mai ales atunci când până și încheiatul curelei de la pantaloni devine un exercițiu imposibil de echilibristică.
E trivial, dar uneori lucrurile merită spuse așa cum sunt.
