Publicat:
22.10.2024, ora 22:12
Actualizat: 22.10.2024, ora 22:38
- Gregory Tade (38 de ani) a renunțat la fotbal, e broker de asigurări, promotor al vieții sănătoase și al dietelor, dar n-a uitat perioada petrecută în România, la CFR, FCSB și Dinamo
- A fost marcat de experiențele cu Gigi Becali, pe care îl critică pentru practicile sale
- Tade a povestit cu lux de amănunte ce s-a întâmplat după plecarea de la CFR, de ce n-a reușit la FCSB și ce îl deranja
La 38 de ani Tade s-a stabilit în Scoția. Francezul are legături vechi aici, a evoluat pentru Stranraer, Clyde, Raith Rovers, Inverness și St. Johnstone, iar apoi a rămas în Glasgow, unde trăiește alături de familia sa.
Face asigurări, are și ceva investiții, s-a întors la ceea ce făcea înainte de fotbalul profesionist. E fericit și vorbește cu pasiune despre cele trăite în fotbalul românesc.
Într-un interviu pentru GOLAZO.ro, direct din Scoția, Tade s-a deschis cititorilor. A vorbit despre experiențele cu Gigi Becali, l-a criticat pe patronul FCSB, însă laudă parcursul fostei echipei, la fel pe cei ce i-a întâlnit la club, antrenori, jucători și oficiali.
Salut, Gregory! Ce mai faci, cum ești azi?
Salutare! Nu mai joc fotbal, acum muncesc care orice om, nu mai joc. Am jucat pentru o perioadă bună din viața mea, dar acum lucrurile s-au schimbat. Înainte să vin în fotbal în România am lucrat, la fel ca acum. Mă trezeam dimineață și mă duceam la muncă. Acum lucrez ca broker de asigurări, asta fac în fiecare zi. Am fost norocos că am investit în business-uri de vânzări. Am așa ceva în Franța.
Deci cumva îți pregăteai viitorul încă de când activai.
Exact! După fotbal obișnuiam să lucrez în asta. Totul e bine pentru mine și familia mea. Tranziția a fost simplă pentru mine pentru că înainte de fotbal lucram. Am fost bine cu asta. N-am vrut niciodată să mă implic în fotbal. N-am vrut niciodată să fiu antrenor, agent de jucători sau ceva de genul. Pentru mine e comod să lucrez cu oameni normali în fiecare zi.
Ok, lucrezi, mai ai timp să te uiți și la fotbal? La fostele echipe?
Am mai urmărit fotbalul din România puțin. Nu mă uit la toate jocurile din România și Scoția, totuși am timp să le văd doar pe cele mari. De obicei mă uit la meciurile din Champions League și puțin din Europa League. Încă îi urmăresc pe cei de la CFR Cluj, pe Instagram îi am la follow. Am câțiva prieteni la Cluj. Mai am conexiuni în fotbalul românesc, dar nu m-am uitat la prea multe jocuri. Câteodată mai prind fragmente din jocuri. De altfel, eu cu fotbalul am o poveste mare de dragoste.
“Ce face Gigi e o rușine! Îmi pare rău”
Dar mai știi ce se întâmplă pe la FCSB, care vine acum în Scoția. Gigi încă are anumite practici, pe care le avea și când erai tu aici…
Ce face Gigi e o rușine în 2024. Clubul vine din urmă, o ia pas cu pas să fie unul dintre cele mai mari cluburi din România după ani lumi. Chiar și după ce am plecat clubul n-a mers foarte bine. E o rușine! Îmi pare rău pentru antrenori și jucători. Ca patron trebuie să contribui în cumpărarea unor jucători și apoi să-ți iei banii înapoi și să încurajezi echipa. Câteodată pierzi și te simți dezamăgit. Apoi când lucrurile merg bine ești fericit. În rest, tu pui acolo un antrenor și îl lași să-și facă treaba.
Îl lasă, dar intervine peste echipa aleasă.
Dacă începi să alegi echipa, care-i pasul următor?! Faci apoi tactica și apoi treci tu să joci, nu?! Nu cred că aș fi bucuros ca antrenor! Dacă face tot, atunci să treacă el pe banca tehnică și să antreneze. Să facă schimbările și apoi, de ce nu, să bată tot el cornerele și penalty-urile. Nu știu dacă așa se întâmplă, dar dacă e așa, e o rușine. Ca patron trebuie să te bucuri de fotbal, de bani și să faci lucrurile corect. Sunt de acord că a făcut lucruri mari pentru fotbalul românesc și echipă. Desigur Steaua trebuie să ajungă sus. Să ia campionatul, să ia cupe. Când nu se implica el, lucrurile erau bune. Îmi pare rău că patronul face astfel de lucruri. E o lipsă de respect.
“Trebuia să lupt, nu să aleg să plec”
Regreți transferul la FCSB?
Desigur! Când mă uit în spate mă gândesc la ce s-a întâmplat când am venit de la Cluj la Steaua. Am jucat direct în Champions League. Nu am avut timp de adaptare. Nu am petrecut timp cu echipa. Nu am fost în cantonament. Era o presiune mare. Aveam un salariu mare, pe care în mod normal îl meritam pentru tot ceea ce am făcut până atunci. Era atunci începutul carierei lui Mirel Rădoi, pe care-l respect. Am fost norocos să mă ia în acea echipă și să-mi fac treaba. Fanii s-au comportat frumos cu mine mereu. Dacă stau și mă uit în spate cred că ar fi trebuit să rămân. Singura problemă a fost Gigi.
Ce s-a întâmplat exact?
Toată lumea știe ce problemă e acolo. A fost greu! El a fost singurul care și-a dorit ca eu să plec. Ăsta e regretul! Ar fi trebuit să stau și să lupt. Echipa era fantastică! Îmi aduc aminte când a venit Reghecampf stilul de joc era unul foarte potrivit pentru mine. Avea același stil ca Miriuță la CFR. Îmi plăcea asta pentru că se făcea mult pressing avansat. Asta îmi dădea oportunitatea să mă exprim.
Amintiri?
Îmi aduc aminte de o poantă cu Gabi Tamaș, care mi-a fost un bun prieten. Mi-a spus că va vorbi cu antrenorul pentru mine. Apoi Reghe m-a chemat la birou și mi-a spus că are nevoie de un atacant care să se potrivească stilului de joc, care să aibă fizic. Să facă ce trebuie să facă un vârf. Mai era și Marica, care a avut probleme cu genunchii. Mai era și Bawab care era un jucător bun, dar nu putea să facă pressing avansat. Mai era și Alexandru (n.r. Tudorie), un atacant, dar nu tipul de care echipa avea nevoie. Și jucătorii știau că sunt genul de jucător de care aveau nevoie.
Și tot n-ai jucat!
Chiar și MM a admis că ar trebui să joc pentru că sunt bun și că nu e voia lui, ci a patronului, că e Gigi. Am fost trist! Stăteam mai mult pe bancă. Jur că mi-a părut foarte rău când intram în a doua repriză. Știu asta pentru că Astra a luat atunci titlul. Asta regret cel mai mult. Mi-aș fi dorit să câștig ceva mai ales că am marcat în semifinala din Cupa Ligii. Chiar dacă am înscris atunci, n-am jucat finala. Apoi Chipciu, Varela și Stanciu, care au luat trofeul au plecat. I-am avut ca frați pe Muniru, Kharja. Din când în când mai vorbesc și cu Niță pe social media. A fost o experiență plăcută să joc cu Stanciu, care a ajuns unul dintre cei mai mari jucători din România. Chipciu e la fel.
“Gigi e narcisist și vrea mereu atenție”
Ai jucat pentru cele mai mari cluburi din România, asta e o realizare.
A fost o onoare să joc pentru cele mai mari cluburi din România. Am avut acel coșmar la Belgrad pentru că puteam câștiga jocul. Am avut șanse prin mine, Alcenat, Breeveld. Hamroun. Am un regret și legat de asta pentru că putea fi diferit. Mi-aș fi dorit ca Gigi să fie puțin mai inteligent să ne lase să jucăm și să nu-i mai jignească pe jucători cum eram eu, Alcenat, Tahar. Nu cred că a fost corect. Țin să le mulțumesc fanilor pentru că nu s-au supărat pe mine, m-au înțeles și s-au comportat frumos. Așa a fost să fie.
Ai vorbit mult despre ce putea fi și că de multe ori problema a fost Gigi Becali!
Problema e mereu Gigi! El e problema, el e soluția mereu. Lasă antrenorul să facă ce știe! Ca patron trebuie să rămâi sus și să ai discuții din când în când cu echipa, să-ți protejezi jucătorii în fața presei. Să fii bun și dacă ai ceva să le spui jucătorilor, fă-o, dar nu ca la cinema, cu presa. E foarte narcisist și vrea atenție tot timpul. Când ai atâta talent la Steaua și nu reușești este greșeala lui. Și o spun deși am primit compensații financiare când am plecat. Doar că eu n-am fost jucătorul banilor, doar să iau bani. Mi-a plăcut fotbalul! La Cluj a fost perioada dificilă prin care clubul trecea, dar la Steaua veneau jucători care n-au avut vreo pregătire cu echipa și care au terminat pe locul doi. Îmi aduc aminte că mă duceam acasă să mă pregătesc pentru al doilea antrenament și apoi nu mă lăsa să joc.
Ai rămas cu prieteni din România?
Desigur că am prieteni în România. M-am mai întâlnit cu Muniru, Kharja, Hamroun, Tahar. Cu Alcenat și cu Tamaș mai vorbesc pe social media, la fel și cu Niță. De la CFR vorbesc cu Djokovic, Camora, Deac, Susic. Mă uit că și acum joacă Larie. Simt că mi-am făcut amintiri frumoase în România. Majoritatea amintirilor mele sunt frumoase cu România. Oamenii au fost respectuoși cu mine. Mi-am iubit antrenorii din România. M-am simțit bine și cu Mircea Rednic. I-am scris fiicei lui când am aflat că a ajuns în spital. Am un respect deosebit pentru Vasile Miriuță. M-a lăsat să joc așa cum am vrut. Vreau să-i mulțumesc mult și lui Mirel Rădoi. Reghecampf și-a dorit să joc cu adevărat. E un antrenor de care îmi pare rău pentru că era foarte bun peste tot, și la antrenamente era special. Am învățat mult și de la Grigoraș chiar dacă nu m-am pliat pe stilul lui de joc, dar îi mulțumesc.
“Am fost fanul României la Euro”
O surpriză naționala României?
Nu a fost o surpriză! Am urmărit naționala României la Euro. Am fost un fan al echipei. Modul în care fotbalul românesc a luat un drum bun. Am fost bucuros să văd tactica lui Edi Iordănescu. A fost capabil să aducă un nou ciclu de jucători buni la echipă. Au un mare potențial. Nu sunt timizi și nu se simt mici! Joacă la cluburi mari. Cred că în următorii ani echipa nu va mai fi considerată o națională mică. Mi-a plăcut că au marcat la Euro și s-au apărat cu determinare. Știam că acești jucători sunt buni și s-au mai calificat în competiții.
Românii și scoțienii au fost la înălțime!
A fost uimitor să văd tot stadionul galben. Un lucru incredibil realizat de fani. Îmi aduc aminte de ziua României și vedeam oameni patrioți care își iubeau țara, echipa națională. Când joacă România, e zi națională pentru fani. Cred că lucrurile merg într-o direcție bună în acest sens. Bravo!
