Publicat:
11.09.2024, ora 08:56
Actualizat: 11.09.2024, ora 09:52
- Ilie Năstase, 78 de ani, a povestit pentru cititorii GOLAZO.ro despre primul turneu de Grand Slam din carieră, câștigat în urmă cu 52 de ani, pe 10 septembrie 1972, la US Open.
- „Nasty” îl învingea în finala de la US Open pe unul dintre marii săi rivali, americanul Arthur Ashe, scor 3–6, 6–3, 6–7, 6–4, 6–3.
- După o jumătate de secol, premiile sunt de 150 de ori mai mari: Sinner tocmai a încasat 3,6 milioane!
Pe 10 septembrie 1972, deși condus cu 2-1 la seturi, Ilie Năstase revenea în finala de la US Open, disputată în fața favoritului local, Arthur Ashe. Românul se impunea cu 3–6, 6–3, 6–7, 6–4, 6–3 și devenea primul român câștigător de Mare Șlem.
Partida și-a jucat actul cel mai important în setul patru, atunci când românul era condus cu 4-2 la ghemuri, iar Ashe servea. Dar Năstase a scos din joben, așa cum numai el putea să o facă, patru ghemuri consecutive și s-a impus cu 6-4, trimițând finala în setul decisiv.
Fostul număr 1 mondial a acordat, cu ocazia împlinirii a 52 de ani de la acel triumf, un interviu în exclusivitate pentru cititorii GOLAZO.ro.
Ilie Năstase: „Puteam câștiga mai multe”
Bună ziua, domnule Năstase. Nu știu dacă ați ținut minte, dar astăzi se împlinesc 52 de ani…
Da, cum să uit. 52 de ani de la finala câștigată la US Open. Finală cu Ashe (n.r. – Arthur), american. Deci acasă la el. Îți dai seama că lumea nu prea a ținut cu mine. (n.r. – râde)
V-a condus cu 2-1 la seturi. Se juca pe iarbă atunci, nu?
Da, cred că a fost ultimul turneu de la US Open jucat pe iarbă. Apoi s-a trecut la zgură și, ulterior, la ciment. Nu mai țin minte exact cum a decurs meciul. Știu că m-a condus la seturi. Dar, cu două săptămâni înainte, am condus eu în finala de la Wimbledon, pe Stan Smith (n.r. – scorul a fost 4-6, 6-3, 6-3, 4-6, 7-5 în favoarea americanului) și am pierdut. La US Open s-a compensat acea înfrângere de la Wimbledon.
Arthur Ashe și Stan Smith. Doi dintre marii dumneavoastră rivali. Care dintre ei vă punea mai multe probleme?
Amândoi erau foarte buni. Ashe era mai ofensiv, venea mai des la fileu. Smith, mai mult de pe fundul terenului. Era mai cu strategie. Arthur Ashe făcea serviciu-vole si pe prima servă, și pe a doua. Era greu să-l ghicesc mereu. Trebuia să fiu foarte atent la retur. Era mai tehnic. A câștigat Wimbledon în 1975.
1972 a fost un an extraordinar al dumneavoastră. Ați câștigat 12 titluri ATP.
Da, a fost bun, dar 1973 a fost cel mai bun. Atunci am luat 16 titluri. Cei mai buni ani ai mei, fără îndoială. Am dominat atunci.
Retrospectiv privind, vi se pare că ați câștigat câte turnee de Mare Șlem ați putut sau era loc de mai multe?
Eu puteam mai multe, e adevărat. Bine, trebuiau să mă lase și ceilalți (n.r. – râde). Nu eram de unul singur. În perioada aia erau mai mulți campioni, nu 2-3. Cred că eram 7-8 care puteau câștiga turnee de Grand Slam. Lever și Rosewall erau pe final, adică australienii, dar erau americanii și europenii.
Care erau cei 7-8? Ashe, Stan Smith, Jimmy Connors, americani. Și europenii?
Păi, eu, Jan Kodes, cehul. Bjorn Borg, desigur. Iar apoi a apărut și Villas (n.r. – Guillermo), care era argentinian. Și Newcombe, australian, dar mai tânăr.
Ilie Năstase: „Am luat 25.000$ și un Ford”
Vă amintiți cu plăcere de acel titlu, având în vedere că a fost primul al dumneavoastră de Mare Șlem?
Sincer să fiu, eu nu mă gândeam la asta. La titluri... N-am jucat pentru rezultate. Am făcut-o pentru plăcerea mea, iar dacă au venit și performanțele… Poate nu au fost întotdeauna cele mai bune, dar simțindu-mă bine pe teren… Eu cred că am reușit și ceva rezultate. Să nu uităm cele patru turnee Masters, acolo unde veneau cei mai buni 8 tenismeni din fiecare an. Din cinci finale am câștigat patru.
Jannik Sinner a câștigat peste 3,6 milioane $ pentru victoria de la US Open. Dumneavoastră vă mai amintiți cât a fost premiul din 1972?
Dacă amintesc bine, 25 de mii de dolari. Însă am luat și o mașină. Țin minte asta pentru că m-am urcat pe ea când mi-au dat cecul. Era un Ford. Dar în 1972, o mașină și 25.000 de dolari înseamna ceva. Cred că în banii de astăzi înseamnă cam 200.000 $. Nu-s 3 milioane, dar așa erau vremurile.
Vă mai amintiți ce ați făcut cu ei?
Aș vrea să-ți spun că i-am investit (n.r. – râde). Dar se știe că-mi plăceau petrecerile. Așa că o parte din ei s-au dus pe asta. Dar sunt sigur că i-am dat și domnului Țiriac, ca să-i pună unde știa dumnealui că se vor înmulți.
Era vremea petrecerilor faimoase din Studio 54 (n.r. - un club celebru din New York)?
Nu, s-a deschis mai târziu. Cred că prin 1977. Cu atât mai bine pentru buzunarul meu.
Ilie Năstase: „Am avut noroc cu Lituania”
Simona Halep a declarat că revine în luna octombrie, la un turneu din Hong Kong. Acum are un nou antrenor, pe Daniel Dobre. Se mai poate bate pentru victorii de turneu?
E foarte bine că revine. Știi care e ideea? Dacă ai fost numărul 1 mondial, nu mai contează apoi că ești 1.000 sau 2.000. Nu trebuie să se grăbească, să se agite. A făcut ce și-a propus. A fost cea mai bună din lume. Rezultatele sunt ale ei, banul la fel. Ce-i mai trebuie? Foarte bine că și-a luat și antrenor. E momentul să joace pentru plăcerea ei.
E păcat să încheiem, pentru că vă știu iubitor de fotbal, fără să vorbim despre Mircea Lucescu. Ce spuneți de meciurile acestea două, cu Kosovo și Lituania?
Am văzut că joacă și pentru el. Mitriță, după ce a dat gol, s-a dus în brațele lui, ceea ce e frumos. Băieții trebuie să aibă încredere în Lucescu. Sunt și primele meciuri, e corect. Am văzut că unii dintre jucători au fost folosiți poate mai puțin decât trebuiau să fie, alții poate mai mult. Mai avem nevoie de meciuri ca să se acomodeze și fotbaliștii cu Lucescu, și el cu jucătorii. Cei mai buni să joace, asta e ideea.
Experiența lui e de necontestat și are fler la fotbaliști, apropo de Mitriță.
Da, sigur. Se vede experiența. Bine, am avut și puțin noroc ieri, dar asta e. Când ești bun, îți trebuie și noroc. Norocul asta vine la cei mai buni, nu la cei slabi. Și la tenis era la fel.
