Publicat:
18.10.2026, ora 06:45
Actualizat: 18.10.2026, ora 06:45
- Jean-Pierre Papin, 62 de ani, un supergolgheter al fotbalului francez, a trăit trei perioade dramatice.
- Două în copilărie și adolescență, a treia ca adult, cea mai dureroasă: fiica sa născută cu leziuni cerebrale și autism. Emily are acum 36 de ani.
Jean-Pierre Papin este unul dintre cei mai valoroși atacanți ai istoriei fotbalului francez.
A jucat la Marseille, Milan și Bayern, trei dintre cluburile carierei în anii 1980-1990, a câștigat 11 trofee, a înscris în total 402 goluri (inclusiv 30 pentru națională) și a cucerit Balonul de Aur, în 1991.
Într-un interviu emoționant pentru L'Equipe.fr, JPP vorbește și despre dramele vieții. Accidentul rutier, divorțul părinților și, cea mai mare suferință, afecțiunea fiicei Emily, născută cu leziuni cerebrale și autism.
Pentru ea, a creat fundația caritabilă „Neuf de Coeur”. De la numărul său, 9, din inimă, pentru copiii cu leziuni cerebrale.
Papin a fost lovit de mașină și aruncat 110 metri: „Ar fi trebuit să mor”
În primul rând, accidentul. După un antrenament, a fost izbit de o mașină chiar lângă teren. Avea doar 10 ani.
„Ar fi trebuit să mor. De la punctul de impact până la locul în care am căzut erau 110 metri!”, și-a amintit el.
„M-am trezit a doua zi după operație, aveam «doar» un picior rupt”.
Am auzit o discuție între chirurg și mama. El a întrebat-o: «Ce vrea să fie fiul dumneavoastră când va fi mare?». Ea a răspuns: «Fotbalist». Doctorul a fost ferm: «Nu va mai juca niciodată fotbal». Primul lucru pe care l-am făcut când am început să merg din nou? Am tras într-o minge Jean-Pierre Papin, ex-jucător francez
Papin: „Am fost sfâșiat în copilărie. Nu mai suportam viața aceea”
După accident, drama familială. O lungă serie de momente dureroase, traumatizante.
„Am fost crescut de bunica paternă. Părinții mei au divorțat când aveam două luni.
Am fost sfâșiat în copilărie. Am stat cu bunica până la 12 ani. Apoi, mama m-a rugat să mă întorc și m-am dus să locuiesc cu ea. Nu eram fericit acolo, așa că am plecat la tatăl meu. După aceea, am revenit la mama. La 15 ani, a trebuit să fac o alegere și am plecat la Vichy (n.r. academia de juniori a federației franceze). Nu mai suportam viața aceea”.
Bunica mi-a spus ceva care nu numai că m-a zguduit profund, dar a devenit barometrul meu de-a lungul vieții: «Tatăl tău nu a făcut niciodată alegerile corecte, nu-l asculta!» Jean-Pierre Papin, ex-jucător francez
A adăugat: „E complicat pentru un copil într-o familie despărțită. Nu știi cine e implicat, ce se întâmplă sau cum... Te implici în probleme de adult.
Am fost de partea mamei. Trebuia să-l provoc pe tata, de fapt. De fiecare dată când aveam o alegere de făcut, mergeam să-l întreb cum ar proceda în acel caz. Și făceam opusul”.
„Psihiatrul ne-a zis că nu era nimic de făcut pentru Emily. Am plâns”
Povestea despre Emily, al doilea său copil (are cinci împreună cu soția Florence), este cea mai răvășitoare.
Fata lui cea mare s-a născut în 1990, cu leziuni cerebrale și autism. Acum are 36 de ani și, datorită sprijinului total al părinților, ea a depășit o mulțime de probleme de sănătate.
„Când eram la Bayern (n.r. 1994-1996), am avut cinci accidentări în opt luni. Și mi-a luat paisprezece luni să mă recuperez. Dar acesta nu a fost cel mai important lucru.
Numai Emily conta. A trebuit să fac o alegere: cariera sau fiica mea. Nu a fost nevoie să mă gândesc de două ori, am ales varianta corectă”, a spus el pentru L'Equipe.
„Știam că e bolnavă încă de la Marsilia, unde s-a născut. Când Emily avea zece sau unsprezece luni, eu și Florence ne-am dat seama că exista o problemă cu dezvoltarea ei.
Psihiatrul pediatru care a consultat-o ne-a zis că nu era nimic de făcut, că trebuia să o internăm într-o instituție specializată și să venim să o vedem în weekenduri. Practic, să uităm de ea”.
Ne-am trezit în stația de autobuz de lângă spital. Singuri. Am plâns, ne-am îmbrățișat strâns. Disperarea a durat trei minute. Ne-am uitat unul la altul și ne-am spus că vom lupta pentru fiica noastră Jean-Pierre Papin, pentru L'Equipe
Recuperarea lui Emily Papin: „Grila era goală în cazul ei. Acum lipsesc patru căsuțe”
Șansa lui Emily a fost tratamentul făcut în SUA. „Am descoperit un program în Statele Unite numit patterning. Și norocul meu, în cele din urmă, a fost să mă accidentez la Munchen.
Am cerut permisiunea clubului să plec acolo, în Philadelphia. Am mers o săptămână cu Florence ca să aflăm mai multe despre program. În timpul acelor paisprezece luni de accidentare, am putut să fiu alături de Emily”.
În ce consta acel program? „Doctorii ne informau, ne arătau exercițiile și trebuia să ne întoarcem în fiecare an.
În Philadelphia, pentru prima dată, am primit un diagnostic. Un diagnostic teribil”.
În grila lor, există treizeci și cinci de căsuțe care corespund celor cinci simțuri și celor șapte etape de dezvoltare. Completând această grilă pentru prima dată, am realizat că Emily bifa doar opt din treizeci și cinci de căsuțe. Grila era practic goală în cazul ei Jean-Pierre Papin, pentru L'Equipe
Situația s-a schimbat enorm după mai mult de trei decenii: „Astăzi, din cele treizeci și cinci de căsuțe, poate că lipsesc patru: nu vorbește, nu aleargă la sută la sută…”.
Papin: „Am adus-o înapoi în lumea noastră. Cea mai mare victorie”
Emily este marea realizare a lui Jean-Pierre. „Când era mică, era într-o altă lume. Am adus-o înapoi. Am adus-o înapoi în lumea noastră. Aceasta este cea mai mare victorie. Mama ei a fost esențială. Nu s-a plâns niciodată.
Imaginați-vă o fetiță fără coordonare: trebuie să o faci să alerge pe o scară suspendată. Ni se părea imposibil. Era un exercițiu impus de program, trebuia să-l trecem.
De asemenea, trebuia să se târască trei kilometri pe zi. În casa noastră din München, exista un subsol, aproape 40 de metri pe 30. Am făcut o alee cu parchet: Emily le urma pe surorile ei mai mici Aurelie și Laura, asta o stimula. Am avut o adevărată echipă”.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
