Silviu Tudor Samuilă ADIO, MTV

• Nu, nu este despre sport. Este un text despre adolescență și despre impactul unei televiziuni asupra unei generații. 

Se închid posturile de televiziune MTV. Online-ul le-a învins, așa cum televiziunea dădea o lovitură zdravănă, dar nu decisivă radioului în urmă cu patruzeci de ani, determinându-l pe Roger Taylor să scrie pentru Queen nostalgicul „Radio Ga-Ga”.

Este finalul unei epoci care mie și celor de vârsta mea ne-a făcut tare bine.

MTV-ul se născuse în 1981, la ora 12:00, iar un minut mai târziu avea să difuzeze primul videoclip-manifest „Video Killed the Radiostar” al britanicilor Buggles.

Ascunsă de români preț de aproape zece ani, televiziunea tinerilor avea să redefinească felul în care se împachetează și se vinde muzica, iar cei care au înțeles noua modă, au dobândit statut de zei.

Aveți impresia că Taylor Swift este populara astăzi? Intrați pe Youtube, introduceți Michael Jackson la căutare și vedeți ce se întâmpla în anii '80 sau '90 când MJ decidea să binecuvânteze un loc cu prezența lui.

Ion Iliescu a simțit-o pe pielea lui cum este să stai minute în șir, tu președinte de țară, așteptându-l pe cel mai popular om al planetei. Să vedeți haos în Japonia, prin țări africane sau prin America de Sud. Iar toate astea se petreceau pentru că Jackson sau Madonna au știut cum să se folosească de MTV, de puterea imaginii asociate muzicii.

Astăzi pare ceva firesc, au ajuns să se facă filme de lung-metraj cu telefoanele mobile, oricine poate să-și cumpere un go-pro sau un gimbal și să creeze „content”, însă MTV a dat startul, oferind tinerilor ceva fresh, cool. Și nu doar tinerilor care se uitau, ci și celor care voiau să-și croiască o carieră în cinematografie sau care deja aveau una și care pricepeau că a regiza un videoclip muzical poate să te apropie de noile generații.

Martin Scorsese a regizat „Bad” pentru Michael Jackson, John Landis a fost creatorul „Thriller”-ului, David Fincher ne-a oferit excepționalul „Vogue” al Madonnei, Brian de Palma l-a ajutat pe Bruce Springsteen cu al său „Dancing in the Dark”, iar lista este mult mai lungă și prestigioasă.

Toate minunățiile astea, multe dintre ele considerate provocatoare la momentul respectiv, le-au fost refuzate românilor în anii comunismului.

Cei puțini, care aveau un video, făceau contrabandă cu casete și așa mai puteau ajunge la ochii și urechile noastre compilații dezordonate de clipuri „occidentale”.

Te trezeai cu Sabrina, urmată de ZZ Top și cu Aerosmith plus Run-D.M.C într-un ghiveci perfect, care însă mirosea a libertate. Regimul ăla, după care văd că bocesc mulți în zilele noastre, spunea un „nu” apăsat nu doar MTV-ului, ci la tot ce era la modă în acei ani.

Ce n-ar fi dat românul pasionat de muzică să urmărească concertul Live Aid din 1985, să-l vadă pe Freddie Mercury în forma vieții pe Wembley. 1.9 miliarde de locuitori ai planetei s-au putut uita atunci la mega-spectacolul de la Londra și Philadelphia, nu însă și românii.

MTV avea să ajungă, într-un târziu în România, iar generația mea avea să se bucure, la vârsta perfectă, de explozia de culoare și energie pe care o propunea.

Cântăreții români aveau să fie loviți dur de impactul televiziunii tinerilor. Comunismul îi condamnase la desuetudine, iar contrastul dintre cum se producea un program muzical la o televiziune românească și ceea ce vedeai pe MTV era colosal.

Te îmbrăcai după ce vedeai la MTV, preluai replici stupide din Beavis and Butthead, ba până și textele din reclame îți rămâneau în minte. Cine poate uita seria de urlete „whasaaaaap” a celor de la Budweiser? Iar „MTV Music Awards” erau Oscarurile generației mele și generau aceleași frustrări atunci când melodia favorită nu câștiga.

Iar din tot ce a produs MTV, seria de concerte Unplugged va rămâne pe vecie în istoria muzicii. Nu a existat superstar care să nu-și fi demonstrat măiestria pe scena MTV din 1989 până în zilele noastre, iar albumele scoase de Clapton, Mariah Carey sau Nirvana cu titlul Unplugged, au fost printre cele mai vândute din istorie.

Nu m-am mai uitat de mai bine de zece ani la un program MTV. Realitatea este că nici nu știu dacă mai aveam televiziunea în grilă, dovadă că și pe mine m-a răpit online-ul.

Probabil că mai devreme sau mai târziu toate televiziunile vor avea aceeași soartă, doar că anunțul oficial al închiderii MTV m-a lovit la fel de tare ca atunci când afli că ți-a murit un actor sau un cântăreț cu care ai crescut.

De fapt, mai moare o mică parte a adolescentului din tine.