Povestea refugiatului care o va înfrunta pe Liverpool: Milos Degenek, nopțile de lacrimi, buncărul care l-a găzduit și fericirea regăsită parțial în Australia

Drumul lui Milos Degenek până la a îmbrăca tricoul celor de la Steaua Roșie Belgrad (marea lui iubire) nu a fost deloc unul ușor. Viața acestuia este una care ar putea fi cu ușurință transpusă într-un film: refugiat de două ori, nopți multe pline de lacrimi, două zile de un buncăr, familia - singurul punct de sprijin într-o lume în continuă mișcare. Impresionanta poveste a lui Milos a fost împărtășită pentru BBC World Football Show.

Milos DegenekFoto: BBC

Refugiat de două ori

Membrii familiei sale au fost nevoiți să plece pe rând din Croația și din Serbia înainte ca acesta să împlinească șase ani, de fiecare dată drept refugiați. În cele din urmă, ei s-au stabilit în Australia.

"De două ori am pierdut totul și a trebuit să luăm viața de la început. Sunt de aici, dar tehnic vorbind nu sunt de aici", au fost cuvinele lui Degenek.

Născut în Knin, în prezent parte a Croației, la acea vreme parte a Republici Sârbilor din Krajina, o regiune care nu era recunoscută oficial, însă în care majoritatea oamenilor se considerau sârbi.

La vârsta de un an și jumătate, familia acestuia s-a mutat în Arandelovac, în Iugoslavia (acum Serbia), după ce Croația a preluat controlul regiunii în urma unui război. Alți 200.000 de sârbi au fost nevoiți să plece din regiune.

Călătoria Knin - Arandelovac a fost realizată în nouă zile și a fost făcută cu un tractor. Aceștia s-au hrănit doar cu lapte și pâine. După doar alți patru ani, familia Degenek a fost pusă iar pe drumuri, după bombardamentul NATO din timpul Războiului din Kosovo. Milos a trebuit să petreacă două zile într-un buncăr.

"A fost un război între două religii, doi oameni și fără motive. Nu-mi place politica. A fost un război care și-a luat tributul, multe persoane și-au pierdut casele. Croați, sârbi, musulmani, toți au pierdut oameni. În 1995 a trebuit să plecăm, să ne părăsim casa și să zburăm spre Serbia. Nu prea vorbim despre asta acasă. Nu e ceva cu care să te lauzi. E parte a vieții - privești spre viitor și uiți trecutul. Urmărești să creezi ceva frumos, așa că nu trebuie să le vorbești copiilor despre lucrurile negative și să îi lași să crească într-un mod pozitiv și într-un mediu liniștit", a adăugat acesta.

Stabilirea în Australia

Degenek povestește că cel mai greu lucru în mutarea lor în Australia a fost că niciun membru al familiei nu știa limba engleză: "A fost un punct de curbură în viața noastră. Nimeni nu știa unde mergem. În primele trei-patru săptămâni plângeam în fiecare noapte întrebându-i pe părinți unde ne duc. Nu puteam să ne vedem rudele, a fost dificil. Niciunul dintre noi nu vorbea engleză".

Milos a vorbit și despre modul în care este dezvoltat sistemul ligilor de tineret din Australia, spunând că e greu să avansezi dacă nu ai cunoștințe.

"Toți am crescut la echipe naționale (în ligile de tineret australiene) - există un club croat, unul sârb, unul australian, unul italian, etc. Eu am jucat la început pentru clubul de sârbi, dar mi-am dat seama că nu era cel mai bun loc în care să crești sau să înveți. Anumiți tați cunoșteau antrenorii, deci fii lor trebuiau să joace. Așa că m-am mutat la clubul australian și am avut câțiva ani foarte buni acolo, urmând să mă mut la Institutul Sportiv. Acesta a fost momentul în care cariera mea a luat o altă direcție", a spus mijlocașul echipei din Belgrad.

Milos a decis să joace pentru naționala Australiei, spunând că nu i-a fost greu să ia această hotărâre.

"Sunt de aici (n.r. Serbia), dar tehnic vorbind nu sunt de aici. M-am născut în Croația, chiar dacă pe atunci era Iugoslavia, care nu mai există. Mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții în Australia, această țară ne-a oferit mare parte din ceea ce avem. Sunt recunoscător pentru tot ce a făcut Australia pentru mine, de asta sunt mândru să fiu australian și să joc pentru Australia. Decizia a fost una foarte simplă. Nu a trebuit să mă gândesc prea mult. Când am fost apelat, totul a mers pe repede înainte. Am jucat pentru selecționatele de tineret (echipa de sub 19 ani) ale Serbiei, însă nu mă simțeam acasă" - Milos Degenek.

își amintește și de meciul jucat de Steaua Roșie în Sydney, în 2002, când a urmărit videoclipurile de la antrenamente pe internet: "Mereu am încercat să urmăresc ce făcea echipa.

Perioada petrecută în Germania și Japonia

După o escală în Germania, unde a jucat pentru trei ani la echipele de tineret ale clubului Stuttgart și a petrecut două sezoane în liga secundă la TSV Munchen 1860. Milos a petrecut și un an și jumătate în Japonia, la Yokohama F Marinos.

Întoarcerea în Serbia

După 18 luni petrecute în Japonia, acesta a ajuns în sfârșit la clubul iubit în schimbul sumei de 200.000 de euro.

"Au venit de mai multe ori după mine, dar nu a fost niciodată momentul potrivit. Sunt alte lucruri despre care trebuie să-ți faci griji în viață. Dar după Cupa Mondială, a fost o mișcare bazată pe fericirea psihologică mai mult decât pe orice altceva. Eram în Japonia, departe de familie. Chiar dacă iubesc Japonia, a fost mai mult vorba despre . Acum m-am întors aici (n.r. în Serbia) și chiar dacă e acasă, e departe de a fi acasă cu adevărat. Sunt sentimente mixte. Partea bună este că familia mea este aici. Asta îmi face bine atât în viață, cât și în fotbal".

Mereu există un club pe care îl iubești și îl susții. Poți juca pentru o mulțime de echipe și să îți placă și să fii parte a lor, dar doar un singur club îl vei iubi cu adevărat și acesta este clubul cu care ai crescut. Chiar și Lionel Messi simte asta pentru echipa sa din Argentina (n.r. Newell's Old Boys), chiar dacă iubește Barcelona și a jucat pentru ea 18 ani", a afirmat sportivul.

Vorbind despre iubirea pentru Steaua Roșie Belgrad, Milos a adăugat: Nu doar eu, ci toată familia (n.r. are o pasiune pentru echipă). În satul de unde venim, toți sunt suporteri ai Stelei Roșii. Se transmite din generație în generație. Toată familia ține cu Steaua Roșie și sper că într-o zi o vor face și copiii mei".

Steaua Roșie Belgrad, în Champions League după 25 de ani

Steaua Roșie Belgrad (campioana Europei în 1992) a ajuns în grupele Champions League pentru prima oară după 25 de ani și joacă într-o grupă dificilă, alături de Liverpool, Napoli și PSG.

"Chiar simți asta (n.r. istoria). Clubul a câștigat Liga Campionilor. Nu orice club poate face asta. Napoli și PSG nu au făcut-o niciodată. Toate aceste cluburi au abilitățile financiare să câștige tot ce vor, când vor. Un jucător de la Napoli costă 60 de milioane de euro. Toată echipa noastră costă 44 de milioane, dar asta nu contează. Când vorbești despre istorie, fani și ce a făcut acest club și care sunt valorile sale, e incredibil. Jucăm cu inima, nu jucăm pentru bani, jucăm pentru respect. Când mergem pe stradă, primim doar reacții pozitive", a declarat, mândru, Milos.

Steaua Roșie Belgrad a terminat la egalitate, scor 0-0, partida disputată pe teren propriu împotriva lui Napoli. În cealaltă partidă, sârbii au fost învinși categoric de PSG, cu scorul de 6-1, meci care a devenit subiectul unei anchete după ce au apărut suspiciuni că meciul ar fi fost aranjat.

* articol publicat inițial pe Hotnews.ro