Cristian Geambașu Unde s-a pierdut acel Rareș Pop?

• Despre cum se poate pierde un jucător cu ajutorul antrenorului și cu propria contribuție.

Rareș Pop, fotbalist român, internațional de tineret U20 și U21, 19 ani, înălțime 1,78, legitimat de la UTA la Rapid în februarie 2024 pentru suma de 700.000 de euro.

Pe scurt, așa arată o prezentare a unuia dintre cei mai promițători atacanți ai fotbalului românesc. Atât de promițător, încât actualul antrenor al Rapidului a declarat fără echivoc că Rareș Pop are șanse mici să mai prindă echipa după venirea lui N'Jie și Alex Dobre.

„Este foarte greu să mai joace la mine, îmi pare rău pentru el. Este un jucător care își dorește foarte mult, însă este foarte greu să joace, pentru că am nevoie de puncte.”

Mercenarii utili

Sinceritatea dezarmantă a lui Șumudică trebuie apreciată, dar merită comentată pentru că reflectă gândirea antrenorilor români față de tinerii jucători români. Sau, altfel spus, preferința lor ciudată doar în aparență pentru jucători străini, de regulă înaintați în vârstă, tipi care au însemnat ceva cu ani în urmă, dar rebutați acum de cluburile al căror nume spune ceva, deci în căutare de o pensie liniștită și rentabilă.

Jucători fără viitor, dar mercenari utili, care o perioadă pot reprezenta o soluție din perspectiva antrenorului care gajează pentru ei, bazându-se pe o relație anterioară reciproc avantajoasă.

O formă de rezistență

Este un mod de lucru pe care îl găsim nu doar la Marius Șumudică, ci și la Mircea Rednic sau la Dan Petrescu.

În ultimele două cazuri, vorbim despre tehnicieni vestiți pentru reticența de a promova sau a impune fotbaliști tineri, tocmai pentru că au lucrat „afară” la echipe suficient de mediocre, a căror filosofie era supraviețuirea, nu marea performanță.

Fie că este vorba despre antrenori de strict uz intern sau de „internaționali”, fotbalul nostru manifestă o rezistență de cea mai pură esență retrogradă în privința promovării/integrării tinerelor talente.

Războiul declarat din start de antrenori și conducători regulii jucătorului U21 acestui tip de metodă are în spate nu o dată și interese materiale. Cum poți explica exclusiv cu argumente tehnice faptul că un antrenor rulează în două sezoane peste 60 de jucători noi, în proporție covârșitoare străini de calitate îndoielnică, în plus și de o anumită vârstă?

Revenind la Rareș Pop, statistica sezonului nu îi este atât de ostilă pe cât a părut declarația lui Șumudică.

• 9 meciuri are Șumudică la Rapid de când a preluat echipa de la Neil Lennon. Poli Iași-Rapid 1-2 a fost prima partidă în care a stat pe bancă.
• 7 prezențe în teren și 2 ca rezervă nefolosită are Rareș Pop din cele 9 ale Rapidului de la venirea lui Șumudică, contabilizând 473 de minute de joc. Asta înseamnă o medie de 67,5 minute pe meci în totalul de partide în care s-a apelat și o medie de 52,5 minute pe totalul celor 9. 
• 4 goluri a înscris în campionat și Cupă Rareș Pop, câte unul cu Iași și Botoșani și 2 cu Unirea Slobozia, chiar golurile victoriei cu 2-1.
• Zero pase decisive are Rareș Pop în cele 9 partide din epoca Șumudică. Redutabil atunci când este servit, Pop nu pare (încă?) genul de fotbalist care să fie și un bun pasator. Lipsă de viziune sau egoism? 

Viziune de subzistență

Ca să fie clar. Titularizarea lui Rareș Pop în Cupă cu FC Botoșani s-a petrecut pentru că N’Jie, nepregătit și supraponderal, a fost menajat în vederea partidelor de campionat. Asta apropo de străvechea tactică a odihnirii oamenilor de bază.

Deși Cupa României este drumul cel mai scurt către o participare în cupele europene (chiar preliminarii de Europa League), antrenorii și șefii cluburilor noastre importante continuă să trateze competiția ca pe o corvoadă. Viziune de subzistență.

Poezii despre supunere

Probabil că Șumudică își va nuanța cât de repede declarațiile. Iar asta nu din cauză că am sărit noi cu gura pe el, ci pentru că Pop chiar îl ajută să câștige puncte.

La rându-i, observ că Pop pare să fi învățat exact ce nu trebuie în materie de comunicare.

Adică, în loc să spună cu vorbele lui de băiat inteligent ce gândește, s-a apucat să recite niște poezii cuminți despre supunere și disciplina datorată echipei și antrenorului. Asta nu îl va ajuta să își dezvolte nici personalitatea, nici calitatea fotbalistică.

Unde s-o fi pierdut puștiul acela simpatic și spontan care apărea la interviuri pe când juca la UTA?