- Iar nu se mai face noua Sală Polivalentă. Nu că am fi avut mari speranțe, dar ne gândeam că cine știe cum se mișcă lucrurile. Iată că nu se mișcă.
- Mai nou, ne încurcă alt vestigiu din perioada comunistă. Și inerția primarului Ciprian Ciucu, care ne anunță că nu avem bani nici să trecem strada. Dar unii bucureșteni au avut să o treacă ca să vă voteze, domnu' Ciucu!
2025 venea cu vești bune pentru locuitorii Capitalei care s-au săturat să transpire în vechea Sală Polivalentă inaugurată în urmă cu 52 de ani.
Se întâmpla pe 10 august 1974, pe când regimul comunist își trăia momentele de falsă glorie. Tot prin august, dar în 2025, liberalul Stelian Bujduveanu, primarul interimar al Bucureștiului la acea vreme, anunța demararea proiectului unei noi Săli Polivalente în București. Identificase și amplasamentul, „locația” cum se mai spune pe la noi.
Umileam Londra, concuram Parisul!
Edificiul urma să fie construit în locul abandonatei construcții mamut ceaușiste, așa-numita Casă Radio de pe Cheiul Dâmboviței.
În viziunea domnului Bujduveanu, chiar era vorba de o sală cu dimensiuni și capacitate impresionante: nu mai puțin de 50.000 de locuri! Cu așa ceva umileam Londra cu amărâta ei O2, doar 20.000 de locuri, și băteam chiar și Parisul cu al lui Defense Arena, care are în funcție de eveniment o capacitate cuprinsă între 30.000 și 40.000 de locuri.
În paralel, Consiliul Local al Primăriei Sectorului 1, unde primar este George Cristian Tuță, liberal de asemenea, votase un studiu de prefezabilitate pentru o altă sală polivalentă de 15.000 de locuri, care ar fi urmat să fie ridicată pe Strada București-Târgoviște numărul 10. Fix acolo.
Tânguiala unui primar care nici nu s-a așezat bine pe scaun
2026 vine cu vești proaste. Vom continua să transpirăm pe termen nedefinit în vetusta Sală Polivalentă din Parcul Tineretului.
De-abia ales, primarul general Ciprian Ciucu ne anunță că „nu avem bani nici să trecem strada”. Așa că se deduce din start că demararea construcției unei săli multifuncționale pare o tichie de mărgăritar pentru un oraș care nu își poate plăti nici facturile pentru căldură și apă caldă la Termoenergetica ori cele pentru transportul în comun.
În afară de cadrul general, cu un primar votat de mulți bucureșteni tocmai pentru spiritul lui combativ, tineresc, și european, în peisaj apare, mai nou, un drob de sare. Care, exact ca în fabula din moși-strămoși, e pe cale să ne cadă în cap și să ne omoare.
Parașutism sau parașutați?
Drobul nostru de sare din cauza căruia nu se poate construi noua Sală Polivalentă în Complexul Lia Manoliu (o a 3-a „locație” propusă pentru noua sală!!) este Turnul de Parașutism.
Un alt vestigiu de dinainte de 1989, anul Revoluției, dar care acum nu doar că este scos din pe motiv de uzură, dar are și o situație incertă din punct de vedere juridic. În termenii bolovănoși ai limbajului oficial, lucrurile stau cam așa
„Având în vedere faptul că, pe terenul propus pentru edificarea Sălii Multifuncționale, există o construcție cu destinația de turn de parașutism, scos din uz și în stare avansată de degradare, a fost adoptată HCGMB nr. 462/26.08.2019 privind transmiterea din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Transporturilor - Aeroclubul României, în domeniul public al Municipiului București și administrarea CGMB, a construcției denumită «Turn de Parașutism», situată în Complexul Sportiv Lia Manoliu.”
Rușine!
Complicat și neclar, ca multe alte documente oficiale. Rezumând, deoarece nu a fost emisă o hotărâre de Guvern, a fost dat ordinul de sistare a contractului de proiectare și execuție aferent obiectivului de investiție. Adică terenul cu pricina nu poate fi trecut din domeniul public al statului în domeniul public al Municipiului București. Și gata.
Ordine de sistare sunt mult mai ușor de dat decât de găsit soluții pentru a construi un obiectiv care ar alinia cât de cât Bucureștiul capitalelor europene.
A nu avea în București o sală multifuncțională la standarde și capacitate moderne la 36 de ani de la Revoluție este o rușine incomensurabilă, perpetuată de toți primarii generali perindați în funcție.
Figuri de stil. De fapt, figuri
Am înțeles figura de stil (tocită) că n-avem bani nici să trecem strada, dar domnul Ciucu Ciprian este dator cred cu alte mesaje măcar din bun simț pentru cei care l-au votat să iasă primar.
Dacă nu pentru că ar fi un bun gospodar. Că altfel nu pricep de ce s-a mai luptat să câștige. Ca să ce? Să bocim lipsa bugetului și drobul de sare care cade din turnul de parașutism?