- 7 SCURTE. Avancronica meciului România - Slovacia, de Cătălin Țepelin, redactor-șef GOLAZO.ro
1. Azi trebuie să fie ziua calificării pe care această națională o merită. Și ca să nu ne ofilim sub povara emoțiilor, în ultimele zile ne-am ocupat mințile cu dezbaterea "interes versus principii", în așteptarea VAR-ului etic care să ne spună dacă la România - Slovacia va fi sau nu un pui de non-combat.
2. "E interesul nostru s-o punem de-un egal", s-a tot zis. Dar principiile nu se mulează după interes. Nu poți fi corect doar când îți convine. Dacă în Belgia - Ucraina ar fi fost nevoie de un X "în interesul ambelor echipe" și s-ar fi întâmplat fix egalul amical așteptat care ne-ar fi eliminat tocmai pe noi de la Euro, toată România ar fi aruncat flăcări și blesteme spre "blatiștii ăia care își bat joc de fotbal", nu?
3. "De ce să riscăm?". Pentru că, dincolo de evidentul hazard moral, e mai riscant să intri blazat pe teren și să joci la egal, fie el agreat la nivel înalt înainte de meci sau rezolvat în gazon, direct de jucători. "Există un mare pericol, pentru că la fiecare echipă sunt fotbaliști care zic «Bă, eu dacă am ocazia, dau gol». Și poate s-o aibă de 3 ori și să dea 3 goluri. Ce te faci? Faci circ ca să egalezi și să iasă cum s-a vorbit?", povestea recent Daniel Pancu, el însuși actor pățit în câteva "amicale".
4. "Calificarea e tot ce contează". Hm, nu cumva contează mai mult să jucăm un fotbal onest, care să ne spună exact cine suntem și ce putem? Ideal, un fotbal care să ne dea o senzație de bine, de încredere sau chiar de mândrie. În plus, am putea câștiga grupa și astfel să dăm peste Sesko - Sesnik - Sporar, nu peste Mbappe - Griezmann - Giroud, Bellingham - Kane - Saka sau Yamal - Morata - Rodri.
5. "Lasă, că și alții au făcut câte un biscotto. Ba chiar țări civilizate, vezi Germania - Austria în '82 sau Danemarca - Suedia în 2004". Așa, și? Le-a aplaudat cineva? Sau, dimpotrivă, toată lumea le-a bătut obrazul? Dacă au făcut și alții nu înseamnă că e corect. Ați trecut vreodată pe roșu și-apoi, la poliție, ați folosit argumentul "au mai trecut și alții înainte, ce-aveți cu mine?". Dacă nu, nici să nu-ncercați, că nu ține!
6. Înapoi la meci, să notăm că ai noștri vin după două încleștări intense, că ritmul e atipic pentru ei, că recuperarea a fost complicată. Și că Iordănescu a avut câteva nopți grele, făcând echilibristică pe dileme: câte schimbări să provoace în primul 11, cum să ajusteze tactica la adversar și la context, cum să ajungem în "optimi" cu cât mai mulți valizi.
7. Nimeni nu se așteaptă să atacăm în valuri. N-am făcut-o aproape niciodată, cu atât mai puțin când în joc e calificarea și când îți ajunge și un egal. Și-atunci, ce aștept(ăm)? Să ne calificăm cu capul sus. Respectând fotbalul și bucuria tribunelor, încercând să câștigăm și conservând egalul dacă nu e loc de victorie. Nu înseamnă că un egal va fi automat semnul unui non-combat. Se poate scoate punctul calificant și fără să ne descalificăm.
Să nu-i umflăm, vorba lui Tolo, dar nici nu ne mai vine să ne întoarcem în pătrățica lipsei de încredere și să ignorăm speranța că avem potențial pentru încă un meci de povestit.
Așadar, capul sus, România!