Publicat:
17.12.2018, ora 23:35
Actualizat: 18.12.2018, ora 03:42
Simona e nr. 1 mondial de mai bine de un an, dar e în coada clasamentului banilor de la Nike / Cu o apărare-beton și un atac de vis, Liverpool visează tot mai frumos / Southampton are un antrenor neamț care nu bea bere (!), dar o oferă cu plăcere suporterilor fideli / Federer nu e interesat de numere și statistici (probabil că de cele cu multe zerouri se ocupă Mirka)
Cu cât îi plătește Nike pe Simona Halep, Rafael Nadal și Maria Șarapova. Nike a apărut pe piață în 1964 sub numele de Blue Ribbon Sports, iar în 1971 a luat numele actual, sub care a ajuns printre cele mai bogate 25 de companii. Primul tenisman care a semnat cu Nike în 1971 a fost și primul nr. 1 mondial, Ilie Năstase. Anul acesta, Simona Halep a parafat o înțelegere pentru 1,7 milioane de dolari pe an, una din cele mai modeste în comparație cu alți sportivi. Michael Jordan, retras din baschet în 2003, ia 60 de milioane anual și este coproprietar al colecției Air Jordan, din care s-au vândut 2,2 miliarde de produse din 1985. Tiger Woods ia 20 de milioane de dolari pe an într-un contract pe cinci ani. Celebrul jucător de golf a demarat colaborarea cu Nike în 1996, ulterior semnând pentru 40 de milioane de dolari anual pe o perioadă de cinci ani. Patru alți sportivi încasează 10 milioane anual: Rafael Nadal (tenis), LeBron James (baschet), Rory McIlroy (golf) și Derek Jetter (baseball). În martie 2018, contractul de 10 milioane anual început în 2008 al lui Roger Federer s-a încheiat și starul elvețian a semnat cu Uniqlo pentru 300 de milioane până în 2028. LeBron James este cu Nike din 2004 și în 2015 a semnat un contract pe viață. Pantofii cu brandul său i-au adus cel puțin 400 de milioane de dolari lui Nike. Maria Șarapova a încasat 70 de milioane din 2010 până în przent și se pare că-și va reînnoi contractul. (Tennis World USA)
Trei observații după Liverpool – Manchester United. Cormoranii au revenit pe primul loc în Premier League după o concludentă și umilitoare victorie cu Manchester United, scorul de 3-1 fiind departe de a reflecta diferența de calitate dintre echipe. Învinșii sunt pe locul al șaselea, la 11 puncte distanță de primele patru, o expunere nemiloasă a problemelor cu care se confruntă. Sunt trei lucruri bune pentru suporterii lui Liverpool și care-i fac să spere în sărbători fericite în campionat:
Cei trei din față au spart gheața. Salah, Mané și Firmino nu marcaseră vreun gol în 855 de minute jucate împotriva lui United. Lucrurile s-au schimbat duminică: Mané a înscris un gol superb, a contribuit la al doilea printr-o incursiune pe stânga, iar șutul inteligent al lui Firmino a fost concretizat în al treilea gol de lovitura decisivă a lui Shaqiri; și Salah a fost foarte activ pe tot parcursul jocului.
Mourinho nu mai este coșmarul lui Klopp. De când a preluat-o pe Liverpool, Jürgen Klopp nu reușise o victorie în fața lui José Mourinho, ceea ce i-a reușit din a cincea încercare. Trei meciuri fuseseră egaluri, dorite de adversar mai mereu, iar în martie fusese un 1-2 pe Old Trafford după o partidă jucată de United în stilul „lovește și fugi”. Progresul cormoranilor a fost copleșitor, nici măcar gafa lui Alisson nefiind o tragedie pentru o echipă care a primit doar șapte goluri în 17 meciuri din acest sezon. Despre United se poate spune doar că punctul forte al lui Mourinho reprezintă acum marea lor slăbiciune, întrucât au primit mai multe goluri în 17 partide decât în întreg campionatul precedent.
Shaqiri și Fabinho demonstrează forța echipei. Meciul de duminică de pe Anfield s-ar fi terminat anul trecut la egalitate, ca precedentele două, dar Shaqiri a venit de pe bancă pentru a sublinia prin două goluri noua forță a echipei actuale. Liverpool a arătat însă pe întregul teren că are o garnitură mai bună și mai echilibrată între compartimente. Nathaniel Clyne a strălucit în prima sa apariție după luna mai, Fabinho a jucat superb în locul lui Henderson, ca și Dejan Lovren pentru Joel Matip sau Joe Gomez. United a fost grevată de accidentări în defensivă, lucrurile fiind complicate și de neutilizarea unor ași ca Paul Pogba, în contextul în care se vorbește că echipa s-a întors împotriva lui Mourinho, iar cei dornici să joace nu sunt suficient de buni. (NBC Sports)
Bere gratis pentru suporteri și... urale pentru Southampton! Managerul Ralph Hassenhütl i-a cerut clubului să continue să ofere abonaților o bere gratis înainte de meci, după ce experimentul de sâmbătă pentru a crea o atmosferă festivă pe stadionul St. Mary a fost urmat de victoria lui Southampton cu 3-2 împotriva lui Arsenal și care a scos-o din zona retrogradării. Victoria a depins mai puțin de Carlsberg-ul oferit decât de metodele lui Hassenhütl, care le-au permis lui Danny Ings (de două ori) și Charlie Austin să înscrie prin lovituri precise cu capul, dar o echipă care n-a mai câștigat de la începutul lui septembrie are nevoie de tot ajutorul posibil. „Nu beau bere prea des, dar acest prim pas a fost perfect și ne-a ajutat”, a spus Hassenhütl. „Se spune că atunci când merge astfel, ar trebui s-o facem înainte de fiecare meci – vom vedea”. S-ar putea să fie cam scump, dar atmosfera de pe stadion a fost cu siguranță mai pozitivă decât în ultimele luni cenușii cu Mark Hughes, fostul antrenor. Hassenhütl s-a năpustit pe teren, sărbătorind la final, cu o exuberanță ușor de înțeles. „Asta vreau să simt după ce am venit în Premier League – atmosfera, sărbătorirea de după meci sunt ceea ce așteptam. Echipa s-a comportat pe teren chiar ca o echipă. Nu am scăpat de retrogradare, dar este un prim și foarte important pas”.
Unai Emery crede că Arsenal a jucat bine și, deși nu a intrat în panică la prima înfrângere după cea suferită în al doilea meci în campionat, este conștient că nu-și pot permite să piardă prea multe puncte: „Știu că nu-i ușor, deoarece celelalte echipe sunt la un nivel foarte ridicat. După 22 de meciuri fără înfrângere [în toate competițiile] suntem doar pe locul al cincilea”. (The Guardian)
Pe Roger Federer nu îl interesează statisticile. Elvețianul este un profesionist desăvârșit, dar preferă să joace un tenis liber și nu este interesat de numere: „Niciodată nu mă uit la statistici. Sunt unii fanatici ai cifrelor, care vor să știe câte duble greșeli am făcut, câte servicii am dat, câte puncte am câștigat. Sincer, nu îmi pasă. Și nu îmi pasă dacă raportul lovituri câștigătoare/greșeli este pozitiv sau negativ. Contează cu adevărat doar cum îți înfrunți adversarul: tacticile, vântul, sunt multe alte lucruri care contează. Trebuie să fii puternic ca să câștigi, indiferent dacă ești nr. 1 sau nu. Nu știu ce gândesc fanii mei, dar ei în mod sigur nu-mi subestimează tăria în timpul meciurilor. Nu ar fi fost posibil, altfel, să râmân în top atâția ani”. Federer apreciază întotdeauna calitatea, nu cantitatea: „La gym, cel mai mult stau trei ore, cred că ăsta e recordul meu. Pe teren, însă, maximumul meu este de patru ore și jumătate fără întrerupere”. Ultima dată când a jucat prost? „A fost acum mult timp...”.
Federer îl admiră pe legendarul australian Rod Laver pentru modul în care a înțeles geometria jocului: „Pe atunci era diferit, deoarece nu puteai să pleznești mingea la fel de mult sau la fel de ușor ca azi. Și se juca cu multe loburi pentru a rămâne în punct, fiindcă nu se puteau da smeciuri la oricare minge, ca azi”. (Tennis World USA)
* articol publicat inițial pe Hotnews.ro
