Publicat:
18.06.2024, ora 17:47
Actualizat: 18.06.2024, ora 17:52
- N-am crezut! Aș fi ipocrit să rostogolesc sentimentele și ceea ce simțeam înainte de a veni în Germania. Doar ca să fiu pro curentului! Iar cei apropiați mie, prieteni și familie, știau care îmi e părerea. Un punct maximum! Din meciul cu Slovacia.
Dovada îmi stă programarea pentru analizele anuale, la Târgu Mureș, pe 1 iulie. Pe 28 programasem să fiu la București, pe 1 la Mureș. Numai că Stanciu, Drăguș, Man, Drăgușin și ceilalți băieți ai „Generației de Suflet”, numită așa de Edi Iordănescu, mă pun pe telefoane, să reconfigurez programul, să-mi planific altfel treburile de după.
Sau cel puțin așa arată calculele azi. Recunosc cu tărie, încărcat negativ și de rezultatele și mai ales evoluțiile din cele două amicale, cu Bulgaria și Liechtenstein, nu vedeam cum am putea face față unui turneu final.
Nu puteam fi sigur pe încrederea orbă a lui Edi Iordănescu, nici pe săgețile otrăvite ale lui Stanciu. Și cred că opinia deloc populară azi era împărțită de cei mai mulți dintre români.
Nici după ce am venit în Germania, nici după ce am văzut susținerea fanilor de la antrenamentul deschis, nici după discuțiile cu suporterii, nimic nu mi-a mișcat în vreun fel trăirile. Un punct! Din meciul cu Slovacia!
Și mă gândesc acum, când am plecat în Italia în 2019, cu Răzvan, Raed și Cosmin, același convingeri le aveam. Cu Anglia, cu Franța și Croația în grupă. Nici măcar punctul cu Slovacia nu-l vedeam. Nu-s hater, ci mai degeabă pesimist.
Aș fi fost probabil altfel dacă vedeam, conștientizam, vreo națională, care să ne bucure cu adevărat. Aveam 9 ani când băteam Anglia la EURO, un copil care se bucura printre momentele de moțăială din canapea, trezit la torpila lui Dorinel și de curajul lui Ganea de la penalty. Si reacțiile pline de bucurie ale tatălui meu.
Dar mă bucur! Mă bucur pentru echipă, pentru jucători, pentru felul in care s-au strâns și și-au dat seama că doar împreună pot depăși barierele valorice. Mă bucur ca român, ca suporter.
Și cel mai tare mă bucur pentru Drăguș, accidentat cu două zile înainte de turneul din Italia 2019. Și mă bucur că aici, în Germania, e și Olimpiu Moruțan. Fie el și accidentat! Dar e acolo și are meritele lui. Nu doar pentru calificare, ci și pentru grup.
Capsat după ce și-a dat tricoul jos la Ploiești în 2018 și am ratat turneul final U19, lăsat pe dinafară de Rădoi în vara lui 2019 din cauza evoluției mai slabe la FCSB, acum accidentat cu o lună înainte de EURO.
Cât ghinion pentru un copil ce merita măcar o dată să simtă pe teren o bucurie ca asta. În Ungaria, cu stadionul gol, numai turneu final nu a fost.
Mă bucur că generația care ne-a trezit pasiuni, poate exagerate fiind vorba despre un EURO U21, nu-mi pasă, ne face iar o vară de poveste! N-am crezut deloc în voi! Și regret! Indiferent de deznodământul grupei.
PS: Hagi, Pușcaș, Coman, Rus, Nedelcearu, Cicâldău, Răzvan Marin, Olaru, Man, Drăguș. 10 au fost parte din echipa ce s-a calificat și apoi a participat la la EURO 2019.
