Publicat:
05.02.2026, ora 21:39
Actualizat: 05.02.2026, ora 21:39
- Un gest făcut de Zeljko Kopic mi-a atras atenția aseară, la Ovidiu.
Dinamo a revenit și a învins Farul, 3-2, iar după meci antrenorul a mers la galerie și, în entuziasmul creat, a cerut eșarfa unui fan din peluză, pe care a fluturat-o ca un suporter, iar apoi și-a pus-o la gât. I-a oferit în schimb o strângere de mână, o mulțumire și satisfacția unei munci făcute cu inima.
Acest moment mi-a amintit de un altul, similar în multe aspecte.
Acum 2 ani, aproape la zi, Kopic învingea Farul la Ovidiu, 2-0. Era prima victorie a anului 2024 pentru Dinamo și se simțea deja presiunea salvării de la retrogradare.
Croatul abia venise și se aruncase direct într-o misiune extrem de dificilă (poate vă amintiți în ce tensiune a trăit acel sezon și cum i s-a făcut rău la meciul cu UTA, care a salvat-o pe Dinamo de la retrogradarea directă).
Revenind. La acel meci de acum 2 ani, Kopic a purtat pentru prima dată pe braț o eșarfă aranjată în așa fel încât să se vadă sigla lui Dinamo.
A fost felul lui de a-și arăta implicarea. Acest gest atipic unui antrenor care nu e crescut aici - de fapt nici nu cred că l-am mai văzut la altcineva în fotbalul nostru, a fost extrem de special și a rămas o obișnuință, la fiecare partidă.
Dinamo i-a făcut apoi o banderolă specială, în carouri alb-roșii care să-i amintească de Croația și cu emblema „câinilor” peste. Doar pentru el. Clubul nu a vrut să o comercializeze, deși a fost cerută insistent de fani, pentru că nu a gândit mercantil, ci cu sufletul.
Acum, în acelasi loc, după o victorie cel puțin la fel de muncită, a vrut o mică amintire a unui progres mare.
„Zeljko Kopic, crveni pas”
Pe Kopic nu prea l-am văzut așa, ca sezonul aceasta. Începând cu victoria cu FCSB, trecând prin cea cu CFR Cluj și ajungând la revenirea de la Constanța, borne vitale pe traseul spre o cupă europeană (spre titlu?), parcă nu a mai trăit meciurile la această intensitate.
Când a venit, iar Dinamo se bătea la salvarea de la retrogradare, bucuria sa era reținută, în mod intenționat. Spunea că se va exterioriza atunci când va reuși ceva important. Cu timpul, drumul a început să urce și atitudinea s-a schimbat treptat.
A venit și mesajul pentru el de la fani, acel banner care l-a așteptat în peluză și apoi i-a fost făcut cadou, pe gazon.
Au apărut apoi inimioarele, euforia și gesturile cum a fost cel de ieri, care sunt semnalul că ceva s-a schimbat.
Că și el simte că poate reuși ceva mai mult decât important cu această colecție de jucători cu experiență, cu potențial sau chiar unii redați fotbalului după evenimente mai mult sau mai puțin traumatice.
Și dacă pleacă Boateng?
Și dacă pleacă Boateng… ce? Senzația este că Zeljko Kopic și conducerea lui Dinamo vor găsi alt fundaș central care să dea siguranță echipei (și eventual și goluri).
Poate va dura, poate va apărea imediat, de „nicăieri” (doar în aparență, pentru cei din afară, nu pentru cei care studiază sute, mii de jucători), precum Stoinov, precum însuși Boateng, precum Homawoo…
Kopic îl va prelucra și îl va face să joace așa cum vrea el, așa cum gândește el strategia, în stilul său strict, presărat ocazional cu inimioare și zâmbete. Dar nu prea multe, pentru că are o treabă de făcut. Una foarte importantă.
