- 7 SCURTE. Meciul PAOK - FCSB 0-1, analizat la cald de Cătălin Țepelin, redactor-șef GOLAZO.ro
1. Clasamentul e cântarul universal în fotbal, iar cel din Europa League arată onorant la început de octombrie. Cu maximum de puncte, campioana României completează un podium fantastic: 1. Lazio, 2. Lyon, 3. Tottenham, 4. FCSB. Extraordinară dedublare a acestei echipe care se chinuie cu Slobozia sau Hermanstadt, dar sclipește când iese din cartier!
2. Meciul de la Salonic a fost un melanj de calitate, noroc, disperare și eroism. Iar dacă la 4-1 cu RFS s-a mai putut patina pe versiunea cu "letonii sunt cei mai slabi din competiție", PAOK-ul e alt nivel. O trupă solidă, cu antrenor de top și nume importante în lot. Banca lui Lucescu gemea sub apăsarea unor CV-uri din care se ițeau AC Milan, Chelsea, Napoli, Man United sau Benfica.
3. Și-atunci, de unde s-a născut această victorie neașteptată? Poate din șansa că patronul a fost ocupat să facă pe ghidul ONT pentru un alai de călugări și n-a mai avut timp să se joace de-a inventatorul, astfel că pe teren n-au mai apărut fantezii de tipul Panțîru, Baeten sau Daniel Popa.
4. De fapt, motivele au fost altele: luciditatea lui Mihai Popescu, detenta lui Dawa, ambiția lui Bîrligea, viclenia lui Tănase, echilibrul lui Șut, dibăcia lui Radunovici, vâna lui Crețu. Olaru și Târnovanu merită mai multe cuvinte.
5. Olaru a fost ca primaru': a făcut, dar a și furat. Golul victoriei e al lui 99%, absolut minunate preluarea cu care l-a trimis la echipa a doua pe Michailidis și pasa mură-n gură pentru Bîrligea. O sumedenie de calități în acest fotbalist neobosit, care nu ratează însă aproape nicio ocazie de a se juca de-a Sisif.
6. Gură mare, ofticos și repede tăvălitor pe gazon, Olaru îi enervează pe arbitri și le șterge orice potențială urmă de bunăvoință. Mai ales când sunt străini care n-au vreun interes ori vreo teamă să tolereze așa ceva. Neamțul de aseară l-a taxat fără milă, dar pe merit.
Și uite-așa Olaru și-a pus colegii la muncă grea aproape o oră și a pasat medalia de "omul meciului" către Târnovanu.
7. Târnovanu a scos de toate. Și pe sus, și pe jos, și de pe linia porții, și pe ieșiri. Risc o blasfemie: parada lui din minutul 62, la "capul" lui Ozdoev, a semănat cu celebra acoladă a lui Gordon Banks de la Mondialul din '70, în fața lui Pele. Chiar și felul în care a mângâiat mingea cu privirea spre bara salvatoare din 90+6 a adăugat savoare și valoare victoriei.
Mircea Lucescu trebuie să fi suferit aseară pentru Răzvan, dar măcar și-a găsit răspuns la una dintre dilemele sale de selecționer: da, Târnovanu merită să rămână titularul naționalei de-acum înainte!