Publicat:
20.08.2025, ora 09:07
Actualizat: 20.08.2025, ora 10:48
- După ce Ana Bărbosu, 19 ani, a anunțat că a primit o bursă la Stanford, acum alte două gimnaste din lotul național vor să plece în SUA.
- Andrei Secueșu, co-fondator Crazy Rich Athletes, spune tot mai mulți sportivi din România sunt tentanți de o bursă în America, asta și „din cauza condițiilor precare de pregătire de la noi”.
- Andrei crede că sportul românesc nu duce lipsă de bani, dar o bună parte din sume sunt cheltuite greșit sau ajung în buzunarele altora decât ale sportivilor.
Ana Maria Bărbosu va merge la Stanford. Aceasta a fost știrea zile de 8 ianuarie 2025, anunțată chiar de gimnastă pe rețelele de socializare.
Acum știm că medaliata olimpică cu bronz la JO Paris va pleca pe 31 august către SUA, acolo unde are asigurată o bursă de 100.000 de $ de la celebra universitate.
Cei care au făcut posibilă această plecare sunt oamenii de la Crazy Rich Athletes. Organizația, condusă de Andrei Secueșu, îi mai are în componență, printre alții, pe Dragoș Stoenescu, fostul portar la naționalei de polo, și Ștefan Ioan Gherghel, vicecampion mondial la 200m fluture și participant la 3 ediții ale JO.
Andrei Secueșu: „Ela și Mara vor în SUA”
GOLAZO.ro a realizat un interviu cu Andrei Secueșu, co-fondator al organizației, dorind să afle condițiile în care și alți sportivi români pot face pasul către universitățile americane, pentru cine concurează atleții care merg în SUA și la ce să se aștepte acolo.
Salut, Andrei. Încet, dar sigur, Crazy Rich Athletes, începe să aibă succes în rândul sportivilor români. Știu că, pe lângă Ana Bărbosu, mai sunt fetele din lotul de gimnastică al României care vor să facă pasul în SUA.
Da, așa e. Una e deja într-un stadiu avansat al discuțiilor, iar alta deja m-a contactat pentru a vedea ce-i pot oferi americanii. Deci, pe lângă Lilia Cosman, care e deja acolo, dar nu datorită nouă, mai sunt sigure de plecare Ana Bărbosu, care a semnat deja cu Stanford, și Amalia Ghigoarță, care va merge în SUA la anul.
În plus, acum sunt foarte interesate de o bursă în America și Ela Oprea și Mara Ceplinschi. Ela își dorește și o să meargă probabil și în vizită oficială, își dă examenele de engleză, și mai nou, Mara ar vrea și ea să meargă în SUA. Aproape tot lotul de gimnastică s-ar muta în America.
Cinci gimnaste foarte bune ale României s-ar putea pregăti în condiții foarte bune, la universitățile care le-au oferit sau le-ar putea oferi burse.
Da. Și ar fi o schimbare de paradigmă în sportul românesc. Un lot al României care s-ar pregăti afară și s-ar putea califica la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 2028. Ar mai fi Denisa Golgotă, care are și ea șanse mari să facă parte din echipa noastră pentru JO...
Și Sabrina Voinea.
Și Sabrina, da. Asta ne dorim. Să facem o schimbare la nivel de sport, ca atleții să beneficieze de cele mai bune condiții. Pentru că, deși în SUA concurează pentru universitățile care le oferă burse, la competițiile internaționale tot pentru România vor trage.
Suntem prima organizație care a dus primii canotori băieți români la studii. Mai nou, l-am dus pe Andrei Axintoi la Drexel University. Andrei e un băiat care a fost la lotul de seniori, la lotul olimpic, dar n-a prins barca de JO Paris.
De curând, au venit cei de la Princeton în vizită oficială la Orșova, pentru că vor să recruteze fete de la loturile de tineret.
Andrei Secueșu: „A refuzat Yale”
Ați apărut în atenția opiniei publice din momentul în care ați facilitat trecerea Anei Bărbosu la Stanford. Cred că e important pentru voi ca experiența ei în SUA să fie una extrem de bună. Ar încuraja și alți sportivi să facă același pas.
E adevărat. De fapt, pentru că facem gratis acest lucru, nu cerem bani de la sportivi, există un fel de angajament al lor care spune că e datoria lor este să ducă «făclia» mai departe.
Andrei Axintoi a fost acum la Mondialul la canotaj U23, plecat la Drexel University la 20 de ani, deci în ultimul an în care mai era eligibil. Dar la 18 ani, când ieșise campion mondial la juniori, fusese dorit de Yale. Și n-a vrut, a fost reticent. Iar acum îi părea rău pentru anii pierduți.
Anul acesta am avut și o premieră. Alexandru Gheorghe, care studiază la Stanford University, cu ajutorul nostru, a fost primul poloist român din istorie care a fost selecționat la un turneu final de Campionat Mondial de seniori, fiind student în America.
Andrei, spune-mi câteva lucruri despre inițiativa voastră. Cum are loc acest proces, ca să înțeleagă și alți sportivi care s-ar putea să fie interesați.
Până acum am funcționat pe sistemul «se duce vorba în târg», fie i-am reperat noi pe sportivi, poate ca nivel de performanță, poate dintr-un interviu din presă. De multe ori interacțiunea se soldează cu «nu mă interesează, vă mulțumesc». Nici cu Ana Bărbosu nu a fost simplu, dar până la urmă am reușit să o convingem, prezentându-i argumente și oferta.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Iar apoi?
Urmează un proces destul de individualizat. Uite, chiar zilele trecute am avut o conversație telefonică pentru o fată de la călărie. Nu avem relații foarte solide cu universități care caută studenți buni pentru acest sport, dar încercăm să ne facem.
Sportiva e foarte bună și am decis să lucrăm cu ea. E un proces foarte individualizat, tocmai de asta nu putem să lucrăm cu foarte mulți atleți în același timp. Poate că avem, pe fiecare generație, 5,6 maxim cu care lucrăm.
Apropo, vreau să mai spun o dată că sportivii care merg în SUA cu bursă concurează pentru universitățile respective doar în NCCA (n.r. – campionatul universitar american), dar pentru țările lor la competițiile internaționale.
Andrei Secueșu: „Avem nevoie de un mecena”
Iar în privința banilor?
N-am cerut bani până acum deloc, deci până acum costul a fost 0 lei, de la sportivi sau de la părinți. Începând cu anul ăsta, pentru sportivii care provin din familii cu venituri de peste, am zis noi, 3,5 salarii medii pe economie, va fi o taxă care se bazează și pe succesul pe care reușim să-l avem când se negociază bursa pe care o primesc ei. Luăm și noi un procent din suma fixă pe care o agreăm anterior cu părinții înstăriți ai atleților. Dacă sportivii primesc 50% bursă, primim și noi doar 50% din această taxă fixă.
Dar majoritatea sportivilor cu care lucrăm sunt copii din familii care nu-și permit și, sincer să fiu, aproape că ne motivează mai mult. Să ajungi de la Bogdănești, Suceava, la Columbia University, e o poveste mult mai interesantă și mai motivantă decât dacă ajungi acolo din cartierul Primăverii.
Cum se acordă bursele? Ana știu că are o bursă de 100.000 de dolari, dar bănuiesc că sunt și mai mari, mai mici. În funcție de universitate, dar cred că sunt și alte criterii.
Da. Sunt în funcție de valoarea sportivului respectiv, în funcție de necesitatea universității pentru respectivul atlet, în funcție de numărul de burse existente pe fiecare sport. Ultimul criteriu a dispărut de anul ăsta. Acum, teoretic, poate să fie oricâte burse, numai că trebuie să existe banii pentru ele. Bursele pot fi integrale sau parțiale.
E o diferență substanțială între ele?
Da. Universitățile americane îți pot oferi bani de școlarizare, asigurare medicală, cazare, mâncare, uneori poate să-ți mai rămână și bani de buzunar sau bilet de avion. Sau îți pot oferi doar 50%, sau doar 70%.
Până acum, am făcut eu un calcul, media sportivilor care au plecat cu noi au luat cam 80% bursă. Valoarea nominală este în funcție de taxele de școlarizare ale fiecare școli. Adică se învârte cam pe la 70-80 de mii de dolari pe an cu totul. Deci sunt sume foarte mari. Ne zbatem să obținem burse cât mai bune pentru sportivi.
Ca să nu mai pună bani de la ei pe timpul studiului în SUA.
Exact. Încercăm să obținem sume care să nu necesite ca părinții să scoată bani de buzunar. Am avut situații de sportivi care se dădeau peste cap și se plângeau când le lipseau, dau un exemplu, 10.000-12.000 de dolari.
Deci fără bursă integrală nu se puteau duce. Am avea nevoie să existe cineva, un binefăcător, un mecena, în România care să susțină un sportiv aflat în această situație. Sau mai mulți.
Andrei Secueșu: „Federațiile sunt în epoca de piatră”
Federația de resort, al cărei sportiv e în situația de care vorbești, nu îl poate ajuta? 10.000 -15.000 de dolari nu e o sumă uriașă. Mai ales că tot statul român se va bucura de performanțele sportivului la competițiile internaționale.
Bună întrebare! Momentan, federațiile sunt la nivelul, să spunem, epocii de piatră. Ei se întreabă dacă nu cumva îl pierdem pe sportiv, nu îl pierdem, dacă am investit în el și îl pierdem? Nu se gândesc că, dimpotrivă, 8-9 luni pe an atletul se va pregăti, va mânca, va face recuperare pe banii altora.
Neozeelandezii, italienii, germanii, olandezii, britanicii, ei cum fac? Se duc la Washington, Berkeley, Princeton și așa, bine mersi, se întorc la loturile lor naționale. Sigur, depinde și se nivelul sportivului. Dacă ești în lotul olimpic de canotaj de la Snagov, sigur că ești peste ceea ce se petrece în campionatul universitar al SUA.
Am văzut că activați și în zona activismului sportiv din România.
Da, milităm pentru transparența în cheltuirea banului public din sport. Ne ocupăm de miturile acestea, nebazate pe cifre sau pe bune practici în alte țări, și cum se cheltuiesc banii în sport în general pentru a obține ceva, că noi nici nu știm exact ce vrem să obținem.
Medalii sau bani pentru «buzunarele noastre». Depinde.
Da, e un paravan, o fumigenă mare de tot, cu care se tot dă, ca la galerie, ca în peluză, și în spate se trag pe buzunar foarte mulți bani. Pe urmă rostogolim aceeași poveste în care «nu sunt bani în sport», iar asta nu e adevărat.
O gimnastă, nu vreau să-i dau numele, îmi spunea că la „Lia Manoliu” nu au aer condiționat. Îți dai seama cum e, pe căldura din vara asta, să nu ai măcar un minim de confort?
Se plătesc maseuri de către sportivi, aici am ajuns. Iar sportivilor le e frică să spună lucrurile astea, pentru că există omerta (n.r. cod al tăcerii în structurile de tip mafiot) în lumea sportului românesc.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
