- Pe scurt, povestea a doi tineri fotbaliști. Unul este rezerva lui Kylian Mbappe, celălalt s-a transformat în rezerva lui însuși
Cei care se uită din când în când la fotbalul internațional l-au descoperit pe Gonzalo Garcia în seara zilei de 4 ianuarie 2026.
Gonzalo Garcia a înscris 3 dintre golurile echipei sale în victoria cu 5-1 a Realului în fața lui Betis. Unul cu capul, altul cu un șut nemilos după un stop pe piept, ultimul cu călcâiul. De toate.
FOTO: Primul gol marcat de Gonzalo Garcia în meciul cu Betis. Cu capul
A fost golgheterul Mondialului Cluburilor!
Pentru cei cărora le scapă puține meciuri importante din marele fotbal, numele lui Gonzalo Garcia nu era străin.
Atacantul de 21 de ani marcase 4 goluri la Mondialul Cluburilor din vara lui 2025, acolo unde Real Madrid ajungea până în semifinalele competiției. Golgheterul competiției cu 4 goluri și o pasă decisivă în 6 meciuri.
În sezonul în curs, primul al tânărului atacant la echipa mare a Los Blancos, el a apărut în 14 meciuri din La Liga, cu 258 de minute jucate aproape de fiecare dată din postura de rezervă. O medie mai mult decât modestă, de 18 minute și jumătate pe meci. Dar omul nu a disperat.
FOTO: Al doilea gol marcat de Gonzalo Garcia în meciul cu Betis. Șut nemilos după un stop pe piept
La Fabrica
Gonzalo Garcia este un produs 100% al clubului madrilen, așa numita La Fabrica, unde a fost integrat de la 10 ani. Până în seara zilei de 4 ianuarie, valoarea de piață a lui Gonzalo era de 15 milioane de euro.
Precizare necesară, concurentul pe post al noii senzații de pe Santiago Bernabeu este Kylian Mbappe. De unde și media de 18 minute și jumătate pe meci a lui Gonzalo.
FOTO: Al treilea gol marcat de Gonzalo Garcia în meciul cu Betis. Cu călcâiul
„Mopsul” reîncarnat?!
Cei care se uită din când în când, deopotrivă cu cei care se uită mereu la Superliga, îl știu bine pe Octavian Popescu.
Doar cu un an și jumătate mai în vârstă decât Gonzalo Garcia (românul născut pe 27 decembrie 2002, spaniolul pe 24 martie 2004), „Tavi” a fost transferat în 2020 de FCSB de la Regal Sport București (unde a fost coleg cu Radu Drăgușin) când nu împlinise încă 18 ani.
Talentul indiscutabil al lui Octavian Popescu a fost remarcat de majoritatea oamenilor de fotbal. Dribling, explozie, viteză, intuiție, tehnică. Cei mai vârstnici, oameni care au văzut fotbal și fotbaliști adevărați la viața lor, s-au grăbit să-l compare cu Mopsul, adică Florea Dumitrache.
Golgheterul zerourilor
„Mopsul” din Nucet a adunat din 2020 până astăzi 167 de prezențe în tricoul FCSB-ului, cu un total de 24 de goluri înscrise. Asta înseamnă o medie de 0,14 goluri pe meci și maximum unul din două meciuri jucate. Fără comentarii.
Potrivit Transfermarkt, în sezonul în curs, Popescu a strâns 22 de apariții pentru FCSB (campionat, preliminarii Champions League, Europa League, Cupa României) din care a contabilizat 794 de minute jucate (o medie de 36 de minute pe meci), fără să înscrie niciun gol în vreuna dintre competițiile enumerate.
Concurenții pe post ai lui Octavian Popescu sunt Mihai Toma (dacă trebuie îndeplinită regula U21), Juri Cisotti sau Denis Politic.
Dincolo de a da în minge
Am ales această paralelă dintre doi jucători reprezentativi ai noii generații și din campionate de niveluri foarte diferite tocmai pentru a încerca să înțelegem unde sunt ai noștri. Și de ce sunt unde sunt. Și pentru că unul dintre subiectele ale zilei este tocmai deriva lui Octavian Popescu.
Un atu al lui Gonzalo în comparația de față, poate singurul, dar foarte important, este acela că a crescut de copil la școala Realului. Cu tot ce presupune ea, dincolo de a învăța să lovești corect mingea.
La adversități atârnă uriaș concurența pe post cu Mbappe. Pe altul l-ar fi descurajat, pe el însă pare să-l fi călit. Gonzalo a luat cu ambele mâini șansa de a juca titular în locul lui Kylian Mbappe, accidentat.
Iar când francezul va reveni, cel asemănat deja cu Raul Gonzalez își va aștepta din nou rândul.
Pe cont propriu
Prin comparație, Octavian Popescu a beneficiat de un extraordinar capital de încredere/simpatie. Ca nimănui altcuiva, i s-a căutat în coarne și i s-au oferit șanse peste șanse. Asemenea unui copil minune care își tot amână explozia genialității până când profesorii descoperă mediocritatea.
Șlefuit ca jucător la „Fabrica din Berceni”, printre slujbele autohirotonisitului Alexandru Tudor și îndemnurile de a lăsa naibii cartea, victimă previzibilă a marelui oraș, dar mai ales a unui anturaj toxic, pepita noastră a făcut natural pasul către jucătorul oarecare și plafonat de acum.
Cei care au puterea să îi mai ofere alte șanse l-au anunțat că este pe cont propriu. Dar este Octavian Popescu în stare să se salveze singur? Sau mai exact realizează că trebuie să o facă? Hai să nu ne grăbim cu un răspuns!