IOANA MIHALCEA Nimeni altul

• Cel mai mare plot twist al acestui început de sezon la Dinamo nu e că echipa e pe loc de play-off, cu prestații consistente și un joc pe alocuri entuziasmant. Ci faptul că Astrit Selmani s-a reinventat după 5 luni dezamăgitoare.

Dacă întreba cineva suporterii dinamoviști în vară, majoritatea l-ar fi trecut pe lista de transferuri fără să clipească. Aproape nimeni nu credea că va rămâne și, mai mult, că va deveni un jucător exponențial. Aproape nimeni. Aproape.

Dar kosovarul a muncit, s-a recuperat, și-a intrat în formă și a devenit un fotbalist pe care roș-albii nu prea l-au mai recunoscut. De fapt, nici nu-l cunoscuseră. E cu totul altul față de cel din sezonul anterior.

Dinamo, după chipul și asemănarea lui Astrit Selmani

Televizorul nu-i face dreptate lui Selmani. Trebuie văzut live. Ce face el e cu adevărat special și extrem de rar prin Liga 1.

Dar ce face de fapt Selmani? Totul. Orice.

Când are mingea, e vizibil, știm - a contribuit la 8 goluri în 9 etape. Dar când nu o are - acolo e cheia.

Aleargă neobosit, face presing agresiv, pune mereu presiune pe adversari și de aici ies de multe ori scăpări ale acestora, implicit faze periculoase pentru Dinamo.

Vorbește cu antrenorul, cu banca, se preocupă de toate detaliile de la înlocuiri, ce schimbări de sistem urmează, le transmite celorlalți informațiile vitale.

Galerie foto (10 imagini)

+10 Fotografii

labels.photo-gallery

Își încurajează colegii tot timpul, țipă la ei, îi aplaudă, îi motivează. Îi trage de lângă arbitru când știe că au deja „galben” și se duc să protesteze. Îi ridică de pe jos când sunt loviți. Dă importanță celor mai mici detalii, celebrează fiecare realizare a lui sau a altcuiva.

Incită publicul, bate cu pumnii în aer și arată spre emblemă în momentele în care simte că echipa are nevoie de mai multe încurajări. Același public care îi apreciază și momentele de ironie la adresa adversarilor. Pentru că suporterilor le place să vadă jucători care îi reprezintă.

Selmani e conectat permanent la tot ce înseamnă Dinamo în timpul unui meci. Antrenori, fani, coechipieri. Nimic nu-i scapă, e absolut peste tot. Face un efort major. Iar aceste lucruri nu trec neobservate sau neapreciate.

Cu Unirea Slobozia a terminat meciul în aplauzele tribunei, care i-a scandat frenetic numele, în mai multe rânduri. Merita. I-a aplaudat la rândul său și a dus mâna la inimă. Epuizat, șchiopătând, cu echipamentul murdar de noroi și de sudoare. Un tricou pe care îl onorează ca nimeni altul.