BOLONI ARE DREPTATE Ne-a spus că nu știm să fim maturi. Așa e: sărbătorim de 3 zile a doua cea mai slabă clasare all-time

• România e într-o exaltare continuă după Euro, deși am fost trimiși acasă după un meci în care am fost striviți de Olanda: 0-3
• Loți radiografiase situația cu o precizie milimetrică acum o săptămână: “N-am obținut ceva extraordinar, grupa nu a fost atât de dificilă, de ce nu putem să tratăm momentul ca adulții?”
• Știți unde se plasează rezultatul României la acest Euro în istoria participărilor noastre la turneele finale din 1970 și pănă azi? Pe al doilea cel mai slab loc

Când ai impresia că le știi pe toate și altcineva îți pune oglinda în față, ai tendința de a-l respinge cu brutalitate.

Așa s-a întâmplat cu discursul pe care Ladislau Boloni din urmă cu câteva zile. Mai precis, după meciul cu Slovacia, care ne-a adus calificarea în optimile de finală. La Fanatik, Loți ne-a spus exact ce suntem. Dar exact!

Ce a spus Loți Boloni

• “După meciul cu Ucraina, care a fost foarte bun, plin de entuziasm, trebuie să acceptăm și anumite critici”
• “De ce facem o nuntă din această calificare? De ce nu putem să tratăm momentul ca adulții? Cu maturitate, adică“
• “Deocamdată, nu am câștigat ceva extraordinar. Nu am fost într-o grupă atât de dificilă. Nici una dintre formațiile cu care am fost nu e de top. În plus, Euro de abia acum începe“
• “Să nu facem nici nuntă, dar nici înmormântare. Să nu exagerăm, pentru că în ambele sensuri este rău. Există viață între ele. Să fim serioși, să fim cu picioarele pe pământ“

Ce anume sărbătorim?

La doar o săptămână de la acele declarații, aș putea spune că ele descriu absolut perfect ce s-a întâmplat. Și ce încă reverberează în jurul naționalei, deși între timp naționala e deja acasă.

Boloni a apăsat pe maturitate, or fix lipsa maturității se vede de 3 zile-ncoace. România sărbătorește. Ce anume încă nu știm exact, dar sărbătorește.

Am fost eliminați din competiție, și nu oricum, ci după un meci care probabil a arătat cea mai mare diferență între două echipe de la acest Euro. Nici Georgia, care a fost învinsă cu 4-1 de Spania, nu a arătat așa. Confruntarea noastră cu cu Olanda a fost greu de privit în multe momente, pentru că ți se făcea milă.

Dovada că grupa “n-a fost extraordinară”, cum ne-a zis Loți

În plus, Boloni ne-a zis că grupa noastră n-a fost una extraordinară. Și așa e. Dovada? E singura grupă care nu are nici o echipă în sferturile de finală.

Și ne-a mai zis că Euro începe practic de la faza optimilor. Încă o bifă verde în dreptul antrenorului consacrat în Franța. Vedeți prin sferturi, poate cu excepția Turciei, vreo națională care să nu aibă o anvergură deosebită și care să nu fie obișnuită cu turneele finale și cu prezențele în fazele eliminatorii? Și, atunci, ce anume sărbătorim?

A fost un turneu peste așteptări, dar ăsta nu-i motiv de sărbătoare națională

Să nu exagerăm, ne-a mai zis Loți. Și fix asta facem, exagerăm.

Parcursul de la Euro e bun, e peste nivelul echipei, dar de aici și până la a declanșa o sărbătoare națională, ca și cum s-ar fi obținut ceva istoric, e cale lungă. Pentru că nu, nu e nimic istoric în acest parcurs.

Dacă nu știm să facem diferența între o performanță peste nivelul jucătorilor, dar fără ca asta să o facă istorică, atunci e limpede că Loți ne-a radiografiat bine: nu ne comportăm precum adulții.

De ce parcursul de la acest Euro nu e istoric?

Pentru că vorbește istoria. Și e la îndemână pentru oricine vrea să verifice. Între 1970 și 2024, România a fost prezentă la 10 turnee finale. De Mondial și European. Știți unde se plasează rezultatul de la Euro 2024? Pe locul 2. Dar din coadă. Adică a doua cea mai slabă clasare.

CLASĂRILE ROMÂNIEI

• CM 1970 10
• CE 1984 7
• CM 1990 9
• CM 1994 5
• CE 1996 15
• CM 1998 10
• CE 2000 7
• CE 2008 12
• CE 2016 19
• CE 2024 16

Vi se mai pare că avem ce sărbători?

Pițurcă, locul 12, înjurat! Edi, locul 16, adulat!

Vi se pare că era corect să jubilăm pentru ce am făcut în acea grupă de la Euro 2008? A fost una realmente infernală, din care probabil și Braziliei i-ar fi fost greu să se califice, și totuși am fost la un penalty, ratat de Mutu, distanță de calificare.

Atunci am terminat 4 locuri mai sus decât astăzi, dar atunci am fost la cealaltă extremă. Pițurcă mai avea puțin și era expulzat din țară. Astăzi, ni se pare că Edi Iordănescu e Pep Guardiola!

Galerie foto (17 imagini)

+17 Foto

labels.photo-gallery

Iarăși, Loți ne-a făcut un RMN exact: “Să nu exagerăm, pentru că în ambele sensuri este rău“.

Cine susține astăzi că am trecut de grupe și automat rezultatul e peste turneele finale la care ne-am oprit în grupe e într-o eroare gravă. Doar câteva argumente:

• La Mondialul din 70, au fost de aproape 3 ori mai puține țări din Europa decât la actualul Euro.
• La Euro 1984, s-au calificat din preliminarii doar 7 (ȘAPTE) naționale. La Euro 2024 au mers din preliminarii 23!
• La Mondialul din 1990, Europa a avut sub 60% din numărul de echipe care au fost la Euro 2024.
• La Euro 1996 am pierdut toate meciurile, așa este, însă deja eram între primele 16 doar prin prisma calificării, plus că a existat o echipă chiar sub noi, ca prestație și golaveraj, Turcia.
• La Euro 2008 am avut cea mai grea grupă dintre toate turneele finale: campioana mondială en-titre (Italia), vicecampioana mondială (Italia) și semifinalista precedentei ediții de Euro (Olanda). Și am terminat peste 4 naționale de la acel turneu, sub noi au fost Franța, Austria, Polonia și Grecia.
• La toate turneele de Euro cu 16 echipe la care am fost (1996, 2000 și 2008) participarea în grupă era echivalentă cu disputarea optimilor de finală, fază în care am fost acum

“Starea care definește acest popor e cea emoțională”

Dacă peste alți 20 de ani, vom ajunge la un turneu final de Campionat Mondial, care va avea 64 de echipe, vom reuși să trecem de grupe și apoi să depășim încă o fază eliminatorie, să nu trăim cu impresia că va fi ceva istoric.

Istorică, cel puțin pentru noi, e performanța din America 1994. Locul 5 e istoric pentru că e cel mai sus punct în care am ajuns. Cum poate fi locul 16, de azi, istorie?

Dar așa se întâmplă când, vorba lui Cornel Dinu, “starea care definește acest popor e cea emoțională”. Practic, de câteva zile, noul sport național a devenit levitația. Știu, nu e sport, dar nouă ne place să-l practicăm din când în când. Pentru că, așa cum ne-a spus Loți, nu știm să tratăm momentele ca adulții.