Cristian Geambașu Această Brazilie, acest Neymar

• Echipa lui Ancelotti nu seamănă deloc cu clișeele consumabile despre cvintupla campioană mondială.
• Cu atât mai mult, Vini și ceilalți trebuie luați în seamă atunci când se va face socoteala finală.
• Și vom vedea până atunci în ce măsură Neymar a fost un pariu sau o concesie a lui Don Carlo

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Pilda biblică a fiului risipitor se repetă obsedant. Neymar, selecționat de Ancelotti într-un exercițiu impus de pacificare a opiniei publice, Neymar e întâmpinat cu ovații de un stadion întreg la apariția în tricoul naționalei Braziliei.

După o pauză de aproape 3 ani de absență, timp în care a părăsit Europa și s-a întors la Santos (Santos a fost și echipa dintotdeauna a lui Pele), timp în care a fost mai mult accidentat, dedicându-se unor activități mai puțin fotbalistice.

Statistici da, trofee ba

Neymar la 34 de ani, super talentul niciodată împlinit, fără niciun mare trofeu în palmares, jucătorul care ar fi trebuit să ducă mai departe flacăra sacră purtată de Pele, Gerson, Tostao, Zico, Socrates, Falcao, Ronaldo, Rivaldo, Cafu, Ronaldinho, Roberto Carlos. La trofee stă rău, la statistică în schimb o duce excelent.

Neymar este golgheterul all-time al naționalei auriverde, cu 79 de goluri din 129 de apariții. Tot Neymar este și al doilea jucător din istoria naționalei Braziliei dintre cei care au purtat de cele mai multe ori banderola de căpitan, după Cafu.

În căutarea fotbalului pierdut

Neymar a intrat pe teren în minutul 76 la scorul de 3-0 pentru brazilieni în fața Scoției, a bătut câteva cornere și o lovitură liberă și a așteptat de multe ori o pasă ideală de la Vinicius. Pasă care nu a mai venit sau a venit în contratimp.

Nu a forțat și nu a fost forțat de coechipieri. În puținele minute în care a evoluat a părut corp străin, afișând o stinghereală de adolescent debutant. Una pe care nu a avut-o atunci când chiar era adolescent și debuta la 18 ani în naționala de 5 ori campioană mondială. Neymar arată ca un om care aleargă să recupereze timpul pierdut.

Pestriță, dar nu insignifiantă

Dacă Ancelotti e sincer în tot ce spune despre Neymar, că muncește, că s-a recuperat complet și că are o dorință de a se reintegra, lucrurile sună bine pentru Brazilia. Sună încă mai bine după această victorie cu 3-0 cu Scoția, sinonimă cu calificarea în 16-zecimi de pe primul loc în grupă.

Privit mai mult ca un bun administrator al echipelor cu mari vedete, vezi Real, Ancelotti a reușit să modeleze actualul grup cu o viteză pe care nu ai fi bănuit-o.

Cu record de jucători din campionatul brazilian, 7!! (4 de la Flamengo, unul de la Gremio, unul de la Botafogo și unul de la Santos), cu alți 2 de la Zenit Sankt Petersburg (?!) și 2 din zona Golfului (Ibanez de la Al-Ahli și Fabinho de la Al-Ittihad), Brazilia lui don Carlo arată mai pestriță ca niciodată. Pestriță ca nume, nu neapărat ca exprimare.

Umbra lui Dunga

Cotată la începutul competiției cu șanse la titlul mondial mai mult de fanii nostalgici, Brazilia s-a întremat jucând și identificându-și în Vini Junior liderul improbabil. Când se ocupă de fotbal și mai puțin să se certe cu toată lumea, Vinicius strălucește.

În plus, beneficiază de suportul unui antrenor care știe să-i exploateze calitățile. Nu Raphinia este vedeta acum, ci Vini. Brazilia trebuie privită cu seriozitate pentru că, dincolo de diferențele de stil, a început să împrumute din răutatea argentinienilor.

Nu întâmplător, la penultimul titlu mondial, cel din 1994, căpitanul și constructorul jocului Braziliei era Carlos Dunga. Dunga era un muncitor super calificat, nu un talent pur. Nu vi se pare că Bruno Guimaraes, Paqueta și Fabinho sunt componente ale puzzle-ului din care se compune chipul lui Dunga?