Publicat:
27.07.2026, ora 14:42
Actualizat: 27.07.2026, ora 17:06
- Am avut o discuție care m-a șocat, cu un experimentat antrenor de copii și juniori din România: „La meciurile de copii te crucești ce fac părinții pe margine”.
- Recent, Ovidiu Herea a dezvăluit un episod incredibil petrecut la unul dintre meciurile în care participa o echipă de la academia lui de fotbal.
- Hagi îmi spunea acum câțiva ani că marea lui dezamăgire despre generația de puști de astăzi pleacă de la cei 7 ani de acasă.
Am profitat de o sâmbătă seara liberă pentru a vedea de pe stadion derby-ul Dinamo - Universitatea Craiova. Înainte de meci m-am întâlnit întâmplător cu un cunoscut om de fotbal care aproape toată viața și-a dedicat-o fie antrenând copiii, fie coordonând echipe și cluburi de juniori. Era o discuție amicală, să mai treacă timpul până începe meciul.
Când s-a ajuns cu dialogul la ce se mai petrece la copii și juniori în ziua de astăzi, partenerul de discuție s-a transformat la față. Și a început să povestească lucruri aproape suprarealiste.
Deși, în mare, știam care e situația la juniori, nu mi-am imaginat că lucrurile au degenerat atât de tare.
„Doamnă, o să nașteți pe gardul stadionului dacă nu vă potoliți!”
„Dacă vii să vezi un meci de copii, efectiv te crucești! Fugi de la stadion și nu te mai întorci niciodată!”.
Ce să fie atât de rău?
Părinții. „Au devenit incontrolabili, nu se mai poate, efectiv”. Omul e aproape în stare de șoc, povestește ca și cum ar fi trăit cu adevărat într-un film de groază.
„Păi, vrei să-ți zic ce am pățit recent? O mamă gravidă urla, țipa și se urcase efectiv pe gardul din spatele unei porți! N-am mai putut, am mers la ea și i-am zis: Doamnă, potoliți-vă, că ajungem să chemăm ambulanța dacă o să cotinuați așa. O să nașteți aici, pe gard!”.
Omul din fața mea părea să trăiască o dramă doar povestind astfel de episoade, așa că imaginați-vă ce trebuie să vadă și să suporte la aceste meciuri.
„Nu pot să înțeleg acest comportament. Le zic mereu: «Lăsați, oameni buni, copiii să se bucure de fotbal». Dar n-ai cu cine să te înțelegi. Asta e una dintre cele mai mari probleme ale fotbalului românesc”.
Dialogul m-a marcat. Știam în mare ceea ce se petrece la meciurile de copii și juniori, dar să văd un om trecut prin zeci de ani de antrenorat în sectorul juvenil care să fie atât de descurajat de viitor din cauza părinților, asta chiar m-a șocat!
„Te rog, ia-ți copilul și plecați acasă! Aici eu fac regulile”
Ni se amintește mereu că cei din generația tânără trebuie înțeleși, fiindcă trăim alte vremuri. Dar până la copii, problema cu viitorii fotbaliști e creată de părinții lor.
Ovidiu Herea, fostul jucător al Rapidului, are o academie de fotbal și a ajuns la peste 300 de copii. Recent, mi-a povestit un episod care se înscrie în același registru, „părinții creează probleme”.
„Una dintre regulile impuse de mine e că părinții nu dau indicații din tribună. Am avut un meci, unul dintre copii avea mingea la picior și se îndrepta spre poartă. Un coechipier era liber, el a ales să tragă!
I-am spus că n-a ales soluția corectă, încercam să-i explic ce e corect să facă, dar tatăl său din tribune a intervenit: «Foarte bine ai făcut că ai tras, bravo!». L-am rugat să coboare și i-am zis să-și ia fiul și să plece acasă fiindcă la mine la Academie nu mai are ce căuta!”.
Cum „se trag de șireturi” puștii în fața lui Hagi
Cât timp părinții nu vor înțelege că rolul lor în dezvoltarea fotbalistică a fiilor se oprește la poarta stadionului, atunci puștii de astăzi nu se vor dezvolta și nu vor progresa așa cum e normal.
Dacă la fiecare meci și chiar antrenament vor auzi cum tata sau mama, din tribune, știu mai bine decât antrenorul ce e de făcut, atunci fotbalul va deveni ceva complet inutil: și pentru ei, dar și pentru acest sport, în general.
Și nu e doar atât. Vă mai povestesc un episod.
Înaintea unui unui podcast pe care l-am realizat cu Gică Hagi, în primăvara lui 2024, ajunsesem cu discuția la copii și juniori. Discursul lui, la fel de optimist și entuziast ca întotdeauna. Spunea că avem talent uriaș, că mereu vede și descoperă tineri care, instruiți corect, pot deveni mari jucători.
Dar Hagi avea și el o mare durere: lipsa de respect a celor mici. „Vin copii de 10-12-14 ani și mi se adresează direct cu Gică. Sunt foarte surprins …”.
Hagi făcuse ochii mari în timp ce povestea. Nu i se adresează cu „domnule Hagi”, nu cu „domn’ profesor”, „Mister” sau clasicul și prea învechitul „nea Gică”. Ci direct Gică, de parcă n-ar conta că între ei și cel din fața lor e o diferență de aproape 50 de ani!.
Concluzia: „Oameni buni, lăsați copiii să se bucure de fotbal!”
Concluzia e clară și simplă: fără o educație solidă, performanța sportivă apare rar spre deloc. Și responsabilitatea părinților nu mai poate fi evitată sau bagatelizată. Fotbalul începe cu adevărat după vârsta de 8-9 ani, timp teoretic suficient pentru a nu fi irosiți „cei 7 ani de acasă”.
Abia apoi, după ce bazele educației au fost puse acasă, intervine sfatul antrenorului de la copii și juniori, de la începutul acestui articol: „Oameni buni, lăsați copiii să se bucure de fotbal. Și lăsați profesioniștii să-i învețe ce au de făcut în acest sport!”.
