Publicat:
29.01.2025, ora 11:41
Actualizat: 29.01.2025, ora 11:41
- Cu 50.000 de oameni în tribună, dintre care 3.000 de englezi, Arena Națională va fi, pentru o seară, unul dintre epicentrele fotbalului din Europa.
Dacă nici acum nu putem folosi superlative, atunci când? Transmis de Prima Sport 1 și Digi Sport 1, joi, de la ora 22:00, meciul FCSB - Manchester United se anunță drept o întâlnire epică.
Aproape că îți vine să zici, dacă ai fi britanic, că „lucruri atât de valoroase nu pot fi scoase din țară”. Asta a spus premierul Marcel Ciolacu, care s-a arătat „revoltat” că obiecte inestimabile din tezaurul României au fost furate dintr-un muzeu din Olanda.
Ca și sportul, cultura este universală, ne place să o repetăm. Dar ce înseamnă acest lucru? Nu doar că arta și sportul sunt înțelese de toată lumea, indiferent de timp, limbă și credințe, ci și că întrecerile sportive și operele de cultură traversează continentele ca să inspire capodopere sau teste de performanță și solidaritate, făcându-ne ceea ce suntem.
Bișniță cu supărarea românilor
După furtul coifului dacic de la Coțofenești, supărarea românilor a fost imediat speculată de oamenii politici. Marcel Ciolacu, George Simion și Mihail Neamțu au apăsat pedala facilă, dar imbatabilă, a fricii: să vină străinii ca să vadă creațiile de patrimoniu, că noi nu le mai dăm din țară. Nu mai circulă ca să nu fie furate.
Dintotdeauna însă, dramele transmiterii culturale au fost conservarea, pierderea și recuperarea. Pentru ca o cultură să-și atingă potențialul, ea trebuie să circule, după expresia criticului și filozofului Martin Puchner. El a scris o întreagă lucrare, publicată și la noi de Editura Trei, despre conexiunile și influențele culturale dintre civilizații.
E ca în sport. Supărarea e când pierzi, dar, pe termen lung, nu există dramă mai mare pentru un fotbal național decât aceea de a fi decuplat de restul lumii.
Când naționala României n-a mai mers, între 1938 și 1970, la Campionatele Mondiale, asta a avut repercusiuni și asupra cluburilor, jucătorilor, publicului. A suferit întregul fenomen. Oricum jucam rar, din motive care țineau de înapoierea sportivă și de autoizolarea politică. În plus, nu ajungeam nici măcar la întâlnirile de gală.
Au fost deceniile subdezvoltării fotbalului nostru, cum le numea Ioan Chirilă.
Cum ne-am simți dacă United ar veni la București cu echipa de tineret?
Poate că e forțată asocierea sport - cultură în acest caz. Dar când cluburile uriașe ale lumii au amenințat că își fac propria competiție diferită de cele ale UEFA, un fel de crème de la crème, noi românii am protestat.
Ne-am considerat lezați, fie și de idee, nu doar noi, polonezii, austriecii, ci și suporterii italieni care nu țin cu Juventus sau britanicii care nu au șansa de a fi din oraș cu Manchester United. Izolarea ar fi o pierdere a tuturor, am argumentat noi, atunci.
Un FCSB - United, cu toată incomoditatea, riscurile și miza disproporționată, e parte a fluenței sportului, a circulației internaționale a pasiunii împărtășite.
A mai fost lansată, zilele acestea, o idee: să circule lucrurile valoroase, dar în copie, nu în original. Bună soluție! Cum ne-am simți dacă Ruben Amorim, antrenorul lui United, ar veni la București cu echipa de tineret? Ca să nu se fure.
