- E greu de înțeles de ce un moment care trebuie să fie o sărbătoare a fanilor la meciul România - Țara Galilor s-a transformat în ceva care a subordonat suporterii unei vedete muzicale.
Un meci amical poate părea un picnic cu mătușile pe care nu ai chef să le vezi. România - Țara Galilor n-a fost așa. FRF a reușit să ofere un cadru al participării afective.
Am scris imediat după meci despre lucrurile care mi-au plăcut de la amicalul România - Țara Galilor.
A existat însă și un moment negativ. De fapt, un moment de-a dreptul urât. S-a petrecut înainte de meci, la intonarea imnului României.
Cum se anulezi o emoție pe stadion
Cezar Ouatu a fost artistul care a cântat „Deșteaptă-te, române!”. S-a auzit doar el și atât. Suporterii n-au simțit că au contribuit cu ceva la un moment care, de fapt, ar trebui să fie în principal al lor.
Se anulează efectul de a auzi întreg stadionul cântând, se diminuează aproape de zero emoția pură pe care o simțeam la meciurile la care publicul era ascultat, nu acoperit de o voce a unui artist.
Iar la finalul momentului imnului a mai venit și crainicul și a spus „Ați fost extraordinari! Vă mulțumim!”. Publicul nu și-a făcut simțită prezența, doar aplauzele de la final au primit vizibilitate. O bătaie de joc!
E aproape de neînțeles de ce Federația insistă cu această alegere. Care e scopul să auzi exclusiv o voce în locul a peste 20.000 de voci, care au fost anulate de sonorizarea foarte bună din Ghencea și de timbrul vocal al lui Oautu? De ce nu se îmbină cu adevărat?
Nu e treaba publicului cum să se facă îmbinarea, există modele afară. De ce nu lăsăm oamenii să se bucure așa cum ar trebui de un astfel de moment?
Nu găsesc nici o explicație pentru care o administrație deschisă la minte, așa cum e cea a actualei FRF, nu realizează că imnul cântat de un artist care acoperă nu produce mai multă emoție și vibrație decât unul cântat la unison de un stadion întreg, care să se și audă.
Comparația cu imnul cântat de 30.000 de români la Munchen
Vă amintiți meciurile de la Euro 2024? Partida cu Ucraina, de la Munchen, unde au fost peste 30.000 de români. Acolo n-a existat nici un interpret, iar „Deșteaptă-te, române” a fost cântat într-un mod fabulos și a produs mai multe furnicături decât orice mare vedetă care cântă la microfon. Dacă nu credeți, ascultați acest moment, filmat de un spectator care a fost pe Allianz Arena:
Nu e așa că l-ați mai pus încă o dată și tentația e să-l reascultați iarăși și iarăși, o dată și încă o dată? Ți se zbârlește părul, îți vine să intri pe teren, din senin parcă te alegi cu energie în plus. Realmente, fantastic!
Și acum deschideți și link-ul de mai jos. E imnul de dinaintea amicalului cu Țara Galilor. Primele 95 de secunde sunt cele de la imnul cântat de Cezar Ouatu:
Poate fi comparat modul în care publicul a participat la momentul imnului la acel meci de la Munchen cu cel din Ghencea, de sâmbătă?
Nu mai țineți captiv momentul imnului la un singur microfon
Îmi pare rău să o spun, dar FRF a deposedat suporterii de trăirile de la imnul țării. Și a făcut-o în numele unei viziuni complet greșite. Și anume: că o vedetă din industria muzicii ridică valoarea intonării imnului.
Da, se poate întâmpla și asta. Când pe teren la fotbal va intra, ca la Roland Garros, un singur jucător.