Publicat:
12.10.2024, ora 22:05
Actualizat: 12.10.2024, ora 22:07
- CIPRU - ROMÂNIA. Două peluze pline de fani români. Și mulți alții în tribuna principală și în cea opusă, mai mică. Erau 3.000 doar în peluze. Se așteptau 4-5.000 de compatrioți: „Hei, hei, cine sare, România, hei, hei!”.
- Când au ieșit la încălzire portarii ciprioți, au fost fluierați. Când au apărut jucătorii noștri, nu mai auzeai nimic. Urale. Nebunie. AEK Arena era ca orice stadion românesc.
- Imnul nu a fost la fel de puternic ca la Euro, dar tot a sunat bine. Eram acasă în Cipru.
„Zidul Galben”, marea galerie a fanilor români, a cucerit Germania în vară la Euro, cucerește și Ciprul acum.
Într-o țară în care sunt stabiliți peste 30.000 de compatrioți, nu era dificil să fie astfel.
Cipru - România. Duelul galeriilor câștigat din oraș. Ultrașii din Larnaca, amenințători doar prin tatuaje și vorbe
Trecuse puțin de ora 19:00 și centrul orașului Larnaca era galben. O terasă era plină de suporterii noștri, unii veniți din țară, majoritatea de aici, din Larnaca, dar și din Nicosia, Limassol, Paphos, din toate direcțiile Insulei.
La o masă, 10-15 ultrași de la AEK Larnaca ne spuneau cât de răi sunt ei, își arătau tatuajele desenate pe mușchii proeminenți. Unul zicea că de-abia a ieșit din închisoare. Atât. Vorbe. Erau prea mulți români și prea multă poliție.
Doar cântau. Rar ciprioții, mult susținătorii „tricolorilor”. De acolo, duelul galeriilor era clar câștigat de culoarea devenită simbol pentru fotbalul nostru. Culoarea naționalei. Galben.
„Zidul Galben” domină zona din jurul arenei: „Mergem la Mondial!”
Cu cât te apropiai de stadion, simțeai și mai mult, și mai mult că se apropie meciul. Însă ne simțeam ca într-un oraș românesc.
Mașinile claxonau și pe geamuri erau fluturate steagurile tricolore. O tânără în tricoul galben ieșise pe capotă. Nu-i era frică de nimic.
La AEK Arena, nu-ți venea să crezi înconjurând-o. Nu auzeai decât română, nu vedeai decât galben.
Un grup se adunase în jurul unui pick-up: tineri, mai puțin tineri, unii sosiți singuri, alții cu familiile, copii cu părinții lor.
Erau siguri: „Mergem la Mondial”. Și scandau: „Larnaca e galbenă”.
„Am fi vrut să le luăm toate biletele ciprioților. Să fie doar stadionul nostru”
La un moment dat, în fața unei porți de intrare în stadion, o româncă s-a apropiat de noi văzând acreditarea de la gât.
E stabilită de mult timp aici. Are un singur mesaj, amuzant cumva: „Am fi vrut să le luăm toate biletele ciprioților. Să fim doar noi pe stadion. Să fie stadionul nostru”.
Puțini ciprioți și-au cumpărat bilete de la case. Mult mai mulți români le-au cumpărat pe ultimele!
Un puști în echipamentul naționalei și cu părul vopsit albastru pregătise o pancartă. Voia tricoul lui Rațiu.
Peluzele, pline și galbene. Plus mulți alți fani la tribune: „Hei, hei, cine sare, România, hei, hei!”
Cu o oră și jumătate înaintea partidei, ambele peluze erau aproape pline (au devenit neîncăpătoare la start) și galbene. Doar ele erau 3.000.
Și mai erau fani tricolori și în tribuna principală, cea mai mare, cea mai înaltă, și în cea opusă. Se așteptau 4-5.000 de români pe stadion.
La 20:52 au ieșit pe gazon portarii ciprioți, la încălzire. Au fost fluierați copios.
Câteva minute mai târziu, Florin Niță și goalkeeperii noștri. Peluzele au devenit euforice. Urale!
„Hei, hei, cine sare, România, hei, hei!”. Ce s-a auzit la Euro se aude și la Larnaca.
La imn, eram acasă în Cipru
În momentul în care ceilalți zece jucători au apărut pe teren, mica arenă a tremurat de vocea puternică a galeriei noastre.
„Tricolorii” s-au aliniat la mijloc și au salutat suporterii, pornind apoi încălzirea.
„România, România, România!”. Atât se auzea pe AEK Arena.
Stadionul din Larnaca era ca orice stadion românesc.
Imnul nostru a răsunat în noaptea cipriotă. Nu a fost la fel de puternic ca la Euro, dar tot a sunat bune. Eram acasă în Cipru.
La primul fluier al arbitrului, torțele s-au aprins într-o peluză. UEFA ne va amenda.
