Cristian Geambașu Luați darurile grecilor

• FCSB a arătat că victoria din toamnă nu a fost o întâmplare, PAOK a confirmat că este ilustra reprezentantă a unui fotbal supraevaluat.

Un balaur fără coadă și cu o jumătate de cap. Și ăla fără dinți. La stadiul acesta a fost redusă PAOK de FCSB după o repriză în care Tănase, Bîrligea și ceilalți păreau impresionați mai mult de legenda croită la noi în jurul campioanei Greciei și a fotbalului grecesc în general decât de valoarea arătată pe teren.

Legendele Olimpului au mai mult adevăr în ele decât fabulațiile despre dimensiunea europeană a lui PAOK, Olympiacos, Panathinaikos. Cât despre inegalabila atmosferă de pe Toumba, cam aceeași observație. Baloane de săpun. Ajunge un ac, un șut al lui Gheorghiță, un cap al lui Dawa și poc!

În concluzie, victoria din toamnă obținută de FCSB în inferioritate numerică nu a fost o minciună, nu a fost rodul norocului, ci doar ilustrarea valorii formației mai bune. Însuși traseul din mega grupa de Europa League spunea multe.

În timp ce FCSB era calificată pentru play-off cam cu vreo 3 meciuri înainte de finalul grupei, sperând la întâlnirea cu Manchester United la un loc direct în optimi de finală, PAOK a înotat din greu contra curentului pentru o clasare care să îi permită să continue competiția.

Sigur că eliminarea lui Taison a contat, dar PAOK în repriza secundă a arătat de parcă juca în 8, nu în 10. Intrarea lui Dawa s-a dovedit inspirată de două ori. Din punct de vedere practic, pentru că Ngezana era expus după cartonașul galben primit pentru bucuria puerilă la eliminarea lui Taison.

În al doilea rând, Dawa și-a arătat din nou calitățile în jocul la cap, dominând careul la golul al doilea al FCSB. Dincolo de reușitele în poarta apărată nu foarte inspirat de Kotarski, în repriza a doua campioana României și-a ordonat jocul și a eliminat multe dintre greșelile individuale.

Șut a redevenit închizătorul precis și omniprezent, Chiricheș a fost calm și a dus meciul din punct de vedere fizic, ceea ce deja e un bonus, Tănase a renunțat să mai confiște mingea, iar Cisotti cât timp a stat în picioare (la propriu) a fost util.

Util, dar cu o anvergură de conducător de joc de echipă mică. Într-un anumit fel, Cisotti continuă să joace la Oțelul, iar Ștefănescu la Sepsi. Ei nu au căpătat dimensiunea echipei pe care o reprezintă. Ceea ce nu se poate spune despre Gheorghiță. Pe el nu-l bănuiești că vine de la Iași. El este de la FCSB, e de acolo.

Chiar și așa încă nepus la punct cu pregătirea la standardele campioanei, atacantul de la Poli este de departe transferul cel mai reușit. Aș zice că dintr-o întâmplare, dar foarte reușit. Are fizic bun, intră natural în combinații, este calm cu mingea la picior.

Ciudată și nu prea schimbarea lui Bîrligea. Ciudată pentru că el este mereu pregătit să lupte ca în tranșee. Nu atât de ciudată pentru că golgheterul echipei nu a prins nici pe departe cea mai bună seară a lui. Când nu-i iese jocul zbaterea lui pare ușor caraghioasă. Și nu doar caraghioasă, ci și periculoasă pentru integritatea adversarilor, vedeți accidentarea urâtă a lui Michailidis.

Meciul de la București nu este o formalitate, dar în mod logic urmează să certifice ce spuneam în debutul articolului. Ne speriem de balauri care aruncă flăcări ca de la bricheta de aprins țigările.