- Au trecut 5 meciuri de când Marius Șumudică a venit antrenor la Rapid și cine aștepta o schimbare la față mai are de așteptat.
- Printre criticii jocului modest, președintele Viorel Moldovan. Lucru care l-a nemulțumit profund pe antrenor, care se simte înțepat pe la spate. Doar înțepat, nu înjunghiat .
Aaron Salem Boupendza Pozzi, pe scurt Boupendza, i-a adus Rapidului un litigiu în locul golurilor pentru care a fost transferat la recomandarea lui Marius Șumudică. Exact asta le mai lipsea vișiniilor, că-n rest toate mergeau ca pe roate. Sau ca pe șine.
Fotbalistul gabonez de 28 de ani a semnat un acord cu clubul egiptean Zamalek înainte de a-și parafa contractul cu clubul din Giulești, iar acum FIFA judecă cazul. Dacă judecata forului mondial îi este defavorabilă, Rapid în solidar cu jucătorul va fi obligată la plata a nu mai puțin de 2,5 milioane de euro, cât reprezintă acordul fotbalistului cu Zamalek.
Aritmetica ostilă
Nu trebuie să fii mare analist ca să simți atmosfera încărcată la Rapid. Jocul e poticnit, apărarea nu și-a cristalizat o formulă stabilă (uite că Săpunaru poate fi rezervă și cu Șumi!), Keit e orice altceva decât omul care dă echilibru la mijloc, Christensen se află încă în stadiul de integrare, iar atacul nu poate trăi mereu doar din sclipirile lui Rareș Pop și Petrila.
Aritmetica îi este mai degrabă ostilă lui Șumudică, acesta preluând echipa din etapa a 7-a și adunând 8 puncte din totalul de 15 puse în joc în cele 5 meciuri disputate. Victorii cu Iași și cu Slobozia în deplasare, egaluri la Craiova, tot deplasare, și cu Oțelul, în Grant, plus o înfrângere acasă, 0-2 cu U Cluj.
Ultimul succes rapidist acasă datează din finalul play-off-ului ediției trecute de campionat, un 2-0 de palmares în fața FCSB, care era deja campioană.
Să ne încordăm mușchii!
După 0-0 cu Oțelul, președintele Viorel Moldovan s-a exprimat critic despre starea echipei. Poate și datorită experienței recente de expert TV, fostul mare atacant a apelat la comparația cu infanteria ușoară, înainte pomenind de conceptul francez „on doit muscler le jeu” (în traducere liberă trebuie să ne arătăm mușchii).
Vorbitor de portugheză, pe Șumudică nu l-a deranjat expresia franțuzească, ci trimiterea la infanterie ușoară (n.r. poate artileria ușoară?!) Dar să pleci „dezgustat” după ce ai auzit declarația și să o consideri un atac la adresa jucătorilor, ba chiar și la adresa ta ca antrenor, este exagerat.
De ce președintele nu ar avea voie să critice?
Mai ales când tu, antrenor, aproape de fiecare dată nu ți-ai menajat elevii, iar la înfrângerea cu U Cluj i-ai arătat cu degetul ca responsabili ai jocului modest. Lucruri în bună măsură adevărate, dincolo de o pregătire fizică precară moștenită de la Neil Lennon.
Dar nu contrazice metoda asta tocmai unul dintre principiile după care te conduci, acela că ești solidar cu fotbaliștii, că unitatea grupului se clădește pe încredere reciprocă? Și de ce președintele nu ar avea voie să critice jocul discutabil, mai ales că a fost și el fotbalist, unul chiar mai important decât tine?
Griji mai mari
Sunt întrebări pe care în liniște bănuiesc că și le pune și Marius Șumudică. Sau ar trebui. Faptul că el însuși a petrecut ceva timp prin studiouri de televiziune mi se pare că l-a ajutat să aibă o perspectivă mai aproape de realitate asupra evenimentelor care au avut loc în timpul partidei cu Oțelul - violența individului care a agresat reporterii și reprezentația dizgrațioasă în formă continuată a lui Dorinel Munteanu („l-ai vede” analist TV peste un timp?!!).
Cred că Șumudică are probleme mai importante de rezolvat decât să fie dezgustat când Viorel Moldovan îi spune adevărul folosind o metaforă militară. Rapid este una dintre instituțiile fotbalului nostru de a căreia sănătate depinde sănătatea întregului nostru fotbal. Sună cam pompos, dar zic că așa stau lucrurile.