Publicat:
30.08.2026, ora 09:05
Actualizat: 30.08.2026, ora 09:05
- Florin Maxim, antrenorul Corvinului, l-a avut pe bancă în cariera de jucător pe Dan Petrescu la Sportul Studențesc.
- Ce spune despre antrenamentele din acea perioadă. Ce făcea Petrescu. Concluzia sa despre tehnician.
Florin Maxim, 45 de ani, cel care a resuscitat Corvinul, urcând în cinci ani din Liga 3 în Liga 1 și cucerind Cupa României când era în Liga 2, a vorbit pentru GOLAZO.ro la Deva, orașul în care locuiește.
Maxim: „La Dan Petrescu vorbesc cupele din spatele lui”
Mai ales despre Corvinul, dar nu numai atât. Printre subiecte, antrenorii de la care a învățat.
De la Carlo Ancelotti, după ce s-a lansat în noua carieră. Învățase deja multe lucruri de la Dan Petrescu în perioada când Maxim era jucător. L-a avut pe bancă la Sportul, în prima jumătate a anilor 2000.
Nu-i place că Petrescu e contestat: „Toată lumea își dă cu părerea despre Dan Petrescu, dar la Dan Petrescu vorbesc cupele din spatele lui. Acum, ce-ai vrea să spui despre el? Dacă el așa vede lucrurile și așa vede fotbalul lui, n-avem decât să nu fim de acord cu el”.
„Dan Petrescu a fost primul antrenor mai riguros”
Dintre antrenorii cu care ai lucrat ca jucător, cine ți-a plăcut și ce ai luat de la el?
Petrescu cred că ne-a influențat pe toți jucătorii de la Sportul Studențesc. A fost primul antrenor mai riguros.
Pe Andone l-am avut înainte. A fost și el riguros, dar și un tată pentru noi. Ne ajuta cu orice boacănă pe care o făceam și prin oraș. Îl sunam la orice oră.
Nea Ando era prietenul nostru, fratele nostru. Dacă ne prindea poliția că am depășit viteza, îl sunam pe Nea Ando. Ne rezolva Nea Ando. Dacă făceam ceva, Nea Ando. A fost și riguros, dar și un prieten pentru noi.
Maxim: „La Petrescu, antrenamentul era o selecție naturală. Ieșeau scântei”
Petrescu?
Dan Petrescu a venit cu acele reguli. El ne-a impus cu posturile, cu abdomenele, înainte, după antrenament, să purtăm apărători la fiecare antrenament. La el, antrenamentul era o selecție naturală. A fost primul antrenor care și-a dorit doi jucători pe post și la Sportul Studențesc.
Și aveați echipă bună.
Da, fiecare dintre noi își dorea să joace. Și atunci, la antrenamente... Ieșeau scântei, efectiv. Ieșeau scântei pentru că ne doream să jucăm. De multe ori ajungi mai târziu, dar nu că voiam să te lovesc sau să-ți dau un cot în gură. Se întâmplau altfel de lucruri.
Vorbeam cu Tavi Chihaia, eram antrenori la Voluntari împreună, ne aduceam aminte de antrenamentele de la Sportul. Cum juca atacant, tot timpul proteja, avea brațele deschise. Din două în două antrenamente aveam buza spartă sau nasul spart. Nu era supărare. Eram mai permisivi unii cu ceilalți. Ne toleram.
Până la urmă și el își dorea să joace. Trebuia să deschidă brațele, înțelegeam, la meci aveam nevoie să-și deschidă brațele să protejeze o minge, să dea un gol. Și eram mai toleranți unii cu ceilalți. Acum, în antrenamente, sunt foarte sensibili.
„Permițând jocul ăsta de contact, aveai nevoie de apărători”
Încerci să le impui acest stil jucătorilor tăi sau să-i influențezi?
Niciodată nu am fost genul de om care impune. Dar mă bucur când mai au astfel de clinciuri între ei.
Eu le spun: nici nouă nu ne-a zis Petrescu să ne punem apărători. Permițând jocul ăsta de contact, aveai nevoie de apărători. Le luam câteodată și la antrenamentele de alergare, mai râdeam între noi, așa eram obișnuiți, cu apărătorile. Ni le puneam inclusiv la alergări.
Acum s-au mai schimbat un pic lucrurile și sunt mai sensibili jucătorii. Ușor, ușor, vreau să-i atrag pe cei care mi se aseamănă.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
