- Florin Maxim a crescut ca antrenor urmărindu-l și învățând de la Carlo Ancelotti.
- A avut șansa de a discuta mult cu el, față-n față, și când era la Real Madrid, și în România.
- A profitat de informațiile acumulate de la faimosul italian și pentru a ajuta Corvinul să promoveze de două ori și să câștige Cupa României când era în Liga 2.
Florin Maxim, 45 de ani, antrenorul care a preluat Corvinul în Liga 3 și l-a propulsat de atunci spre Liga 1, cucerind pe traseu și Cupa României când era în D2, pregătește alt meci important al carierei sale.
Sâmbătă seară, nou promovata înfruntă Dinamo „acasă”, la Arad, acolo unde joacă deocamdată meciurile de pe teren propriu, pentru că Hunedoara nu are încă un stadion care să respecte regulile L1.
El e unul dintre puținii români care îl cunoaște bine pe Carlo Ancelotti, unul dintre marii tehnicieni ai istoriei fotbalului, unicul cu cinci trofee de Champions League, două cu AC Milan și trei cu Real Madrid, acum selecționerul Braziliei.
Maxim a vorbit în interviul pentru GOLAZO.ro și despre Ancelotti, cum l-a urmărit la Real Madrid, ce a discutat și ce a învățat de la el.
Maxim: „L-am studiat mult pe Ancelotti”
Ce antrenor ai avut model?
Am influențe de la mai mulți antrenori. Am fost și la Carlo Ancelotti, la Real Madrid. Am stat și l-am studiat mult. Și eu sunt la fel ca el, se mulează pe materialul clientului. E un om extraordinar. Degajă echilibru și îți dă o stare de bine în momentul în care îl cunoști.
Nu prea îmi place cum vorbește lumea despre el, că ar fi un antrenor învechit, care lasă totul pe seama jucătorilor. Ăsta nu-i un dezavantaj, că știi cum să-ți pui în valoare jucătorul.
Ce te-a adus aproape de Ancelotti și ce te-a impresionat cel mai mult la prima interacțiune pe care ai avut-o cu el?
Acea liniște pe care le-o oferă jucătorilor și acel echilibru. Venise după un meci, când am ajuns noi la Madrid. A avut un meci în Germania marți, le-a dat miercuri liber jucătorilor. Ne-am văzut joi, vineri, sâmbătă și duminică avea duel cu Villareal. Un meci acasă, cu Villareal, echipă care propunea fotbal și nu era tocmai simplu. Avea și în perioada aceea mulți jucători accidentați, și Courtois, și Vinicius...
„Mi-a plăcut umanitatea lui Ancelotti. Am stat o noapte întreagă de vorbă”
Cum reacționa?
Eu mă puneam în pielea lui și, cu atâția accidentați, să nu fie crispat, să nu aibă o neliniște... Faptul că ne-a și primit înainte de acel meci considerat greu… Ne-a primit, ne-a întrebat ce vrem să aflăm de la el înainte de antrenament, cred că am stat mai mult de o oră în fiecare zi cu el.
După antrenament, chiar am râs cu prietenul care ne-a dus la Madrid că era ziua soției lui Ancelotti, a fost ziua soției și s-a scuzat după antrenament. Am mai stat o oră și jumătate cu el și a zis să-l scuzăm, dar ia masa cu soția.
Ce ai apreciat la el?
Mi-a plăcut umanitatea lui și faptul că e deschis. I-am pus tot felul de întrebări. Ne-a răspuns de fiecare dată. A fost o onoare. Eu l-am întâlnit și în România în 2007 și am stat o noapte întreagă. Chiar am stat o noapte întreagă. Ne-am uitat la o finală de Champions League împreună, am luat masa... Juca Milan cu Liverpool. Da, am văzut-o în Herăstrău, după care ne-am retras.
Am stat acasă până dimineață de vorbă. A fost ca și cum te-ai vedea cu un prieten vechi, un om de reală calitate. Florin Maxim, antrenor Corvinul
E considerat unul dintre cei mai mari antrenori din istorie. Chiar dacă există și critici, Ancelotti rămâne un antrenor mare și prin rezultate, și prin felul lui de a fi, și prin joc, prin absolut orice.
Așa este. Până la urmă, hateri vor exista tot timpul. La el rămân cupele în spate.
„Asta mi-a rămas în cap de la Ancelotti, să fii mai detașat, să vezi toată problema”
Totuși, Ancelotti are și el emoții.
Dacă v-ați uita în interiorul lui, nu știu cum poate să reziste așa. Mestecă acea gumă, dar eu cred că e cam puțin. E incredibil cum poate să-și mențină în frâu toate acele emoții.
Dar dacă stai cu el față-n față, îți dai seama că așa e. Nu s-a enervat. Sau s-a enervat odată, n-a ridicat tonul. În același timp, prin vestiar, e un om echilibrat. Cred că și el a zis că în momentul în care a început antrenoratul a fost mai expansiv, dar odată cu trecerea timpului a devenit mai echilibrat.
Și întotdeauna a zis că e bine să fii în mijlocul problemei, dar e bine să ai oameni care înțeleg mijlocul problemei și tu să fii mai detașat. Asta mi-a rămas în cap, să fii mai detașat, să vezi toată problema.
Ce l-ai mai întrebat?
Cum ia deciziile, cum face schimbările, dacă le are deja în minte dinainte. Și mi-a zis că are un plan. Are un plan dacă ies lucrurile pozitiv cum închide jocul și are planul B în cazul în care nu ies lucrurile cum le-a stabilit și ce are de făcut, plus în timp real.
Spontaneitatea.
Încă un lucru pe care trebuie să îl ai ca antrenor, să simți unele momente. Uneori îți vine să scoți cinci-șase jucători afară înainte de pauză, dar trebuie să știi că unul intră mai greu (n.r. în ritm) sau că altul are nevoie de mai mult timp.