Dan Udrea Ce facem în 2025?

• Fotbalul ne-a adunat și am fost invidiați. Politica ne-a dezbinat și ne simțim singuri. Ce facem în 2025?
• 2024 a fost un an în care politica ne-a luat aproape tot ce câștigasem în vară, în inima Europei: respectul unei lumi întregi, care începuse să ne privească altfel. Și, mai important decât încrederea altora, finalul de an ne-a afectat încrederea noastră în noi.

Finalul de an e mereu un prilej de analize, de meditație. De a vedea ce a fost bun, ce a fost mai puțin bun sau ce a fost nimic.

E momentul când, eliberați câteva ore și zile din rutina cotidiană, avem timp să mai și reflectăm, nu doar să fugim: la muncă, în trafic, pe stradă, după metrou, în supermarket.

Întrebările

• Ce a fost 2024?
• Ce ne-a adus?
• Ce ne-a învățat?
• Ce ne-a dat?
• Ce ne-a luat?
• Cu ce am rămas?

V-ați întrebat? Eu, da. Nu dau răspunsuri pentru nimeni, nu am această intenție.

A fost anul în care fotbalul, da acest sport de care prea mulți râd, îl ironizează și îl declasifică până la a-l cataloga drept „o bășică după cate aleargă 22 de oameni să o bage într-o poartă”, a fost cel care ne-a predat o formidabilă lecție.

De orice: de civilizație, de mândrie, de patriotism, de putere de a aduna oamenii, unii lângă alții și de a-i face să se simte bine atunci când sunt împreună.

Diferența dintre naționalism și patriotism e diferența dintre a te bucura când pierde cineva și a te bucura când cîștigi tu. Patriotismul nu se realizează prin comparație, împotriva cuiva, ci împreună.

Fotbalul ne-a colorat în galben

Ceea ce s-a întâmplat în vară, în inima Europei, la Campionatul European, a fost ceva ce noi, românii, acum 10-20-30 de ani, doar priveam cu invidie la alte naționale.

Care făceau dintr-o participare la un turneu final o sărbătoare națională a oamenilor, bărbați și femei, copii și bunici, locuitori din țară și cei din Diaspora. Euro 2024 a arătat Europei și lumii că România a evoluat.

Ne-am adunat în Germania, am umplut stadioanele, le-am colorat în galben, ne-am îmbrățișat unii cu alții în tribune, fără să ne știm nici măcar numele, orașul sau țara în care locuim.

Nu conta că eram români din România sau români din Italia, Spania, Marea Britanie, Belgia, Cipru, SUA sau de unde au mai venit oamenii să susțină naționala.

Ceea ce s-a întâmplat în vară ne-a unit și ne-a arătat că putem să fim buni, frumoși, respectați și admirați de toți. Și ne-am refăcut, după mulți ani, în ochii noștri.

Datorită fotbalului am trăit o vară copleșitoare ca emoție, dar atât de energizantă ca motivație pentru ceea ce avem de făcut de aici înainte.

Și pentru acest lucru, trebuie să mulțumim fotbalului.

Politica ne-a colorat în alb sau negru

Și a venit noiembrie-decembrie. Și politica ne-a readus, nu cu picioarele pe pământ, ci înapoi în noroiul din care ne-am chinuit să ieșim. Au curs zoaie după primul tur al alegerilor. Au curs și după 1 Decembrie, dar mai ales după decizia Curții Constituționale.

N-am mai fost împreună, ca în vară. N-am mai fost toți în galben, cântând Deșteaptă-te, române! Ne-am echipat, fie în alb, fie în negru și am dat drumul urii, furiei și dezbinării. Ne-am împărțit iarăși în buni și răi, în intelectuali și „pleava societății”, în românii de aici și cei de acolo.

Politica ne-a luat ceea ce sportul ne oferise: sentimentul acela fantastic că suntem buni și frumoși împreună și că alții se uită cu admirație la noi.

În 2025: alegem președintele și jucăm să mergem la Mondiale

Avea dreptate Mircea Lucescu. „Toată viața și cariera mi-am ghidat-o ținând cont de ce presupun victoria și înfrângerea. Prețul succesului e invidia, cel al eșecului e singurătatea”.

În vară, fotbalul ne-a făcut victorioși și Europa și lumea întreagă ne priveau cu invidie. Acum, politica ne-a învins.

Întrebarea e dacă facem ceva în 2025 să nu rămânem singuri. E anul în care ne putem califica la Campionatul Mondial și în care alegem președintele României. Indiferent de rezultate, rămânem aici, împreună, cetățeni români indiferent unde locuim în lume. Pentru asta e nevoie să încetăm să ne insultăm, să ne atacăm. Patriotismul nu se realizează prin diminuarea celuilalt, și în niciun caz prin judecarea și timorarea compatriotului tău.