Cristian Geambașu Nu joacă Bîrligea, nu joacă FCSB

• Criza de formă a celui mai bun atacant din campionat trage întreaga echipă înapoi

Încă un blond la FCSB, zici că au năpădit nordicii în Berceni! Daniel Bîrligea a apărut la Miercurea Ciuc în varianta blond platinată, tunsoare periuță.

Zic că nu-i stă bine, el impunând până acum imaginea unui tip sobru în vestimentație și în atitudine. Dar cu moda la fotbaliști nu te pui. Până la urmă nu de-aia nu mai joacă Bîrligea ce juca înainte, că și-a oxigenat părul.

Sau are și asta o legătură? Mai țineți minte când ai noștri și-au îngălbenit părul la Mondialul din ‘98, de arătau ca niște pui de găină. Acea a fost ultima noastră ispravă la un campionat mondial, când ne-a eliminat Croația în optimi.

Bâlbâiala nu e motivul, e regula

Forma slabă a lui Bîrligea este mai mult decât s-ar putea crede motivul prăbușirii jocului FCSB. Pentru că au fost și până acum scurtcircuite de comunicare pe axa Palat (Gigi) - Mache - Filip - Charalambous.

Circul revine periodic. Cum s-a întâmplat în finalul partidei de la Miercurea Ciuc (1-1 cu Csikszereda), când s-a accidentat Cisotti, iar Octavian Popescu i-a luat locul după bâlbâiala antrenorilor care îl pregăteau pe Crețu pentru schimbare.

Nu din acest motiv FCSB este pe locul 12 în campionat, cu 7 puncte, adică la 16 distanță de liderul Craiova.

Rușine, Tănase!

Nici din cauza fluctuațiilor din apărare, unde accidentarea de lungă durată a lui Dawa, plus absențele tot mai dese ale lui Ngezana, penetrează scutul din fața lui Târnovanu.

Târnovanu însuși nu mai este la nivelul de inspirație și siguranță din sezonul trecut, Olaru încă nu a recuperat forma dinainte să-și fi luxat umărul, Lixandru aleargă și el pe drumul spre adevăratul Lixandru.

Tănase cade la prima adiere de vânt (jenant felul în care s-a prăbușit atunci când a simțit mâna unui adversar! S-a văzut atât de urât simularea în toată hidoșenia ei), Cisotti e cam la 60-70% din randamentul campionatului câștigat.

Cel care suna deșteptarea

Dar. Echipa nu a uitat fotbalul, relațiile de joc nu s-au alterat. Nu a uitat să paseze ori „să atace spațiile” cum ne spun doct oamenii de fotbal. Doar că apatia este starea dominantă a echipei care a reușit contraperformanța halucinantă de a pierde cu Inter d'Escaldes.

Apatia vine din automulțumire, nu trebuie să fii mare psiholog să înțelegi. Dincolo de asta, s-a mai schimbat ceva.

Cu numai câteva luni în urmă, Daniel Bîrligea era omul care suna deșteptarea. Hotărât, inspirat, curajos și lucid, Bîrligea insufla energie și celorlalți. Ceilalți știau că lupta lor în apărare, mingile recuperate la mijlocul terenului și pasele decisive aveau un destinatar sigur.

Astăzi, în criză de idei, Bîrligea amplifică neputința echipei. Bîrligea e săgeata care lovește cumva ținta, dar boantă nu se înfige în ea.

Statistica spune ce se vede cu ochiul liber

Statistica ultimelor 3 meciuri ale lui Bîrligea este zero pe linie. Zero goluri și zero pase decisive cu Csikszereda (integralist), CFR (13 minute) și retur cu Aberdeen (88 de minute).

Ultimul gol, important de altfel, cel cu Aberdeen în Scoția, pe 21 august. 4 goluri înscrise în actualul sezon (campionat plus Europa League) din 9 partide în care a fost prezent.

O medie totuși modestă, de 0,44 goluri pe meci, dar mai ales impresia apăsătoare că nu își mai găsește drumul spre poartă.

Recuperarea lucidității

Potrivit flashscore.ro, la Miercurea Ciuc, Bîrligea a avut 38 de atingeri ale mingii, dintre care 8 în careu. Ultima cifră e capitolul la care stă cel mai bine dintre toți cei prezenți pe teren.

Asta înseamnă că nu voința a dispărut, ci luciditatea. Acesta este războiul personal pe care trebuie să îl câștige proaspăt platinatul vârf de atac al FCSB. E o luptă pe care o poate purta și ajutat cu suport de specialitate.

Din acest punct de vedere, FCSB se află undeva în Evul Mediu Timpuriu.

Întrebare pentru „credincioși”

Apropo de parada de credință. Țin crucile multe și largi pe care și le fac fotbaliștii FCSB-ului loc de terapie psihologică?

E o întrebare mai largă, pentru toți „credincioșii” din campionat, jucători și antrenori deopotrivă, care îți dau senzația că te uiți la o slujbă de pomenire, nu la un meci de fotbal.

Mi se pare că pseudo cucernicia asta induce impresia, falsă, că fotbalul nostru ar fi niscaiva un schit unde duhovnicesc niște sfinți. Iar din câte știm cu toții, adevărul este un pic altul.