Silviu Tudor Samuilă De la guma Turbo la David Popovici

• Totul a început cu guma Turbo în generația mea. Am terminat „Germanul” la sfârșitul mileniului trecut, însă nebunia cu surprizele se declanșase în generală.

Dădeam fuga în pauză la un Impex de pe Dorobanți și cumpăram gume de toți banii pe care îi aveam.

„Hermann Oberth” - cum se numea atunci (actualul Colegiu Goethe) - era o instituție de învățământ pentru copii pricopsiți, provenind din familii cu mult peste media societății, iar competiția pentru care termină primul colecția era acerbă.

Plăteam, primeam guma, o deschideam cu un gest-reflex, inima începea să bată puternic, scoteam surpriza care era înfășurată în jurul gumei groase dreptunghiulare și mă rugam să fie mașina care îmi lipsește.

Când mai apărea câte un Mercedes 190, te holbai la el din toate unghiurile

Da, surprizele erau cu mașini. Îmi aduc și acum aminte că cea mai rară era o McLaren Honda de Formula 1. Umblam cu un teanc pe care cu chiu cu vai îl înghesuiam în buzunar - deși trebuia să fiu atent să nu se rupă sau să se mototolească vreuna dintre surprize, pentru că nu mai puteam să fac schimb cu alt copil - și cu gura plină de gumă de mestecat.

Eu nu știam pe de rost toate mașinile, dar aveam colegi care erau fascinați de acele minunății pe care, la acea vreme, nu le vedeai pe străzile Bucureștiului.

Când mai apărea câte un Mercedes 190 pe la Romană sau pe străzile cu nume de capitale, te holbai la el din toate unghiurile, băgai un ochi pe geam să vezi cum arată bordul, schimbătorul de viteze, ce casetofon are și cât de elegante îi sunt scaunele de piele.

Eu mi-am pierdut rapid interesul pentru mașini. De altfel, nici nu mi-am luat carnetul până când nu mi s-a născut primul copil, iar de atunci, spre rușinea mea, nu mă mai dau jos din mașină.

Ulterior aveam să descopăr și pericolele pe care pasiunea asta le ascunde

Colegi de-ai mei, și nu puțini, au făcut însă o pasiune pentru ele. Știau tot și discutau mult pe subiect. Când a apărut ultimul model, ce schimbări sunt față de precedentul, cai putere, cât face până la sută, cuplul motor, spoilere, tracțiune față-spate.

Mă uitam la ei și nu pricepeam nimic. Așteptam să se treacă spre fotbal sau politică pentru a avea ceva de spus.

Am înțeles însă atunci ce înseamnă nebunia pentru mașini. Ulterior aveam să descopăr și pericolele pe care pasiunea asta le ascunde, nu puțini fiind cei implicați în accidente la scurt timp după ce și-au luat carnetele. Bine că niciunul nu a pățit ceva serios, iar obsesia s-a mai estompat odată cu trecerea anilor.

De David Popovici mă despart peste douăzeci de ani, dar i-am putut observa recent fascinația pentru mașini/condus și mi-a adus aminte de gașca mea din German.

Am fost împreună la același eveniment petrecut pe parcursul unui weekend în afara Bucureștiului, într-un cadru natural genial, în mijlocul unei păduri. Unul dintre organizatori, amic de-ai mei, l-a invitat să dea împreună o tură a domeniului cu mașina, un SUV decapotabil.

Pentru David nu a contat că au rămas blocați în noroi și că au fost nevoiți să cheme pe cineva să-i scoată de acolo, nici faptul că era starul unui eveniment care aduna crema Bucureștiului.

Sufletul i-a rămas la off-road-ul trăit, iar în zilele următoare, cum prindea o oră liberă, cum se suia, de data asta la volanul decapotabilei și pornea în expediție.

Popovici e responsabil chiar și când se comportă ca oricare alt tânăr de vârsta lui

Când am auzit că și-a cumpărat un Porsche, nu m-am mirat deloc. Când a zis că a fost visul lui, nici atât. Îi văzusem licărul din privire când i-a cerut prietenului meu cheile de la SUV, iar profilul de Instagram îi este plin de poze cu el conducând tot felul de bolizi.

Mi s-a părut reconfortant să descopăr că în spatele mereu seriosului Popovici, se ascunde totuși un tânăr de 20 de ani cu pasiunile vârstei.

Când am aflat și că înainte de a-și cumpăra mașina, a trecut pe la Academia Titi Aur, unde a urmat cursuri de condus defensiv, am realizat că de fapt Popovici este responsabil chiar și când se comportă ca oricare alt tânăr de vârsta lui.