Publicat:
11.05.2026, ora 15:26
Actualizat: 11.05.2026, ora 15:30
- Reconstrucția lui Dinamo merită o emblemă mai reușită, nu travestiul acela la unghi de 19 grade și 48 de minute. Asta au fost obligați să înțeleagă șefii clubului presați de revolta fanilor. Sigla nu este un obiect de artă abstractă, ci parte a imaginarului acceptat de suporteri
Clubul a comunicat că “noua identitate vizuală” va fi reevaluată împreună cu facțiunile suporterilor. Clubul este Dinamo București, iar noua identitate vizuală exprimă pompos cuvântul siglă.
Când vrei ca cineva să cadă de pe schelă în timp ce dă cu ascuțitul la acoperiș bagi una ca asta, o harfă lingvistică.
Așa cum se știe, sigla prezentată oficial pe 4 mai de președintele Andrei Nicolescu a dat naștere unui val de revoltă în rândul fanilor, fie ei ultrași din grupări ca Peluza Cătălin Hîldan, Peluza Sud sau DDB, fie suporteri neafiliați, dar nu mai puțin atașați sentimental culorilor alb-roșii.
Cine are căderea să critice o siglă?
Un prieten, scriitor nu doar remarcabil, ci și multiplu premiat internațional, dinamovist greu încercat, și-a împachetat furia în câteva adjective suculente la adresa părintelui spiritual asumat al siglei. Iar despre scriitori se pot spune tot felul de lucruri, nu că nu au proprietatea cuvintelor.
Veți spune că nici băieții din galerie, nici scritorii, nici medicii, nici măcar bieții ingineri nu sunt graficieni. Prin urmare nu ar avea căderea să se pronunțe asupra valorii simbolice și artistice a noii sigle.
Teoretic, așa ar trebui să fie, dar doar dacă ne-am afla în fața unei abstracțiuni expuse într-un muzeu de artă contemporană și futuristă, sub generoasa temă “Între congruența abisului și eternitatea cu termen de valabilitate redus”.
De la 21 de grame, la 19 grade și 48 de minute
Sigla clubului Dinamo, de fapt a oricărui club, este o reprezentare în care să se regăsească imaginarul și afectivul tuturor suporterilor. Istorie, tradiție, culoare, mândrie și revoltă. Ceva simplu, nesofisticat.
Ceva accesibil și sugestiv, care să emoționeze. Complicatul nu emoționează pe nimeni, doar enervează. Pe cine credeți că ar fi emoționat faptul că în sigla cu scandal, prezentată ca o lucrare de excepție, există o teșitură fix la un unghi de 19 grade și 48 de minute (inginerie curată!) deasupra “D”-ului care seamănă mai mult a panglică decât a litera “D”?
Câți dintre dinamoviști ar lăcrima descoperind acest “detaliu simbolic”, care face trimitere la anul fondării clubului, 1948? Cine s-ar fi gândit să vină cu raportorul să măsoare unghiul ca la orele de geometrie plană, exclamând apoi “Evrika”, precum Arhimede din Siracuza? Mă rog, Arhimede exclama nu în fața unui unghi, ci descoperind alt fenomen fizic.
Un veritabil detaliu simbolic, așa cum este vândut cel cu unghiul, este observat și de un copil de 10 ani. Ca puștiul luat de mână de Zeljko Kopic și dus pe teren lângă jucători după victoria cu Argeșul.
Frumos gest, mai ales dacă a fost spontan. În concluzie, nu e nevoie să ai nici academie de belle arte, nici să fii campion la rezolvat probleme de loc geometric ca să vibrezi în fața autenticului.
Nicolae Badea e în cele ce sunt și-n cele care nu mai sunt
Ca multe alte acareturi și fiare vechi, înțelegem că și sigla folosită până acum, cea cu câinii, se află în proprietatea lui Nicolae Badea. Ți-e și teamă, ce urmează să mai aflăm acum, că și țevile cu bucluc de sub vechea arenă și de sub spital sunt tot ale lui? Dar Spitalul Floreasca al cui e de fapt, nu tot al lui?
Mai e ceva neclar. Nicolae Badea ar fi oferit clubului din Superligă dreptul de folosință al siglei pe termen nelimitat. Și atunci, ce, a expirat nelimitarea?! Sau clubul vrea să rupă toate punțile cu fostul președinte și acționar majoritar? Altfel, nu se explică de ce este nevoie de această schimbare atât de repede, înainte de startul noului sezon.
Ca un fecesebist deghizat în dinamovist
Pasul înapoi făcut de club prin comunicatul de duminică este un gest rezonabil. A fost nevoie de o reacție negativă de proporții din partea comunității dinamoviste pentru ca sigla nereușită să fie retrasă și dată la reciclabile.
Actualii acționari majoritari au priceput repede protestul. Nu întrebi fanii pe cine pui antrenor și pe cine transferi, dar sigla este un bun care simbolic le aparține mai mult lor.
A fost o vreme când fără acționarii minoritari, suporterii, Dinamo ar fi făcut implozie, asta nu trebuie să se uite. Mai departe, e de bănuit că discuțiile despre “noua identitate vizuală” vor fi la fel de aprinse ca acelea de constituire a noului guvern.
Sigla aceea prezentată de președintele Nicolescu cu fastul cuvenit unei opere postmodernistă era ca un fecesebist travestit în dinamovist. Sau ca un Andy Warhol desenat cu trafaletul, pe bază de vopsea lavabilă.
