- 4-1 pentru niște croați care sunt urmașii lui Zvonimir Boban doar pentru că au legitimații la același club.
- FCSB pierde speranțele de calificare în play-off-ul Europa League, după încă un meci slab.
- Dar totul a început când era cald și băieții jucau cu Inter D'Escaldes. Și cu Shkendija
Un scoțian, un algerian, un spaniol și un albanez în “11” de start al lui Dinamo Zagreb. Mc Kenna, Bakrar, Dominguez și Hoxha. Pe românește, Hogea.
S-au schimbat multe și în fotbalul din Croația, din fosta Iugoslavie. Adio puritate etnică! Nici atmosfera nu e cine știe ce pe bătrânul stadion unde Puiu Iordănescu și Dudu Georgescu băteau Iugoslavia acum aproape 50 de ani.
Bad Boys Blue, ultrașii gazdelor nu umplu nici măcar sectorul lor de tribună. Pe vremea când domnul președinte Zvonimir Boban juca pentru Dinamo lucrurile stăteau un pic altfel.
Amăgirea de la golul lui Bîrligea
Meciul pentru FCSB părea să fi început în minutul 42, când Bîrligea a înscris un gol la o fază când apărarea croată părea la fel de relaxată ca apărarea roș-albaștrilor la golurile lui Bakrar și Beljo.
Startul de partidă înfiorător pentru campioana României nu avea nicio acoperire. După ce zile în șir auzisem povești despre felul în care s-au pregătit și recuperat băieții, nimic nu semăna cu nimic.
Ngezana și Dawa arătau ca doi oameni care se vedeau întâia oară, Crețu și Radunovic făceau din lateralele terenului autostrăzi într-un ritm care i-ar fi făcut invidioși și pe constructorii chinezi.
Olaru nu se vedea la construcție, la fel Cisotti, Lixandru și Baba Alhassan nu filtrau acțiunile croate.
Vă mai aduceți aminte de Inter? Inter D’Escaldes?
Speranța aprinsă de Bîrligea a fost stinsă de realitatea din teren. Dinamo Zagreb este o echipă medie, departe de standardele fotbalului croat pe care îl cântă poeții, doar că FCSB este o echipă submediocră. Atât în Europa League, cât și în Superliga.
Destui visau la o întoarcere de rezultat ca în meciul cu Feyenoord. Nu că nu a fost să fie. Nu putea să fie.
FCSB suferă și se comportă ca un bolnav care nu își recunoaște boala. Blazare, oboseală cronică. Nicio idee la construcție, o lipsă de forță fizică cu adevărat inexplicabilă. Un sezon ratat înainte de vreme. Vă mai aduceți aminte de Inter D'Escaldes? Dar de Shkendija?
De acolo a început totul. De la minimalizarea acelor înfrângeri rușinoase. Totul era tratat în registru de bășcălie.
Trufia lui Becali a avut efectul țuicii fierte la tratamentul pneumoniei. Te amețești și continui să ai febră 40 de grade. Celsius, nu etilice.