Silviu Tudor Samuilă A fost doar ghinion?

• Nu e mai bine să începi ca Edi Iordănescu, să te faci de râs în Liga Națiunilor, să descoperi acolo slăbiciunile echipei, pe care apoi să le elimini și să câștigi, când contează cu adevărat, o grupă cu Elveția adversară?

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Decât să treci visător prin grupa C a LN, să nu înțelegi că în competiția aia ai jucat tot mai slab, că victoria cu Kosovo de acasă a fost o păcăleală și că meciul ăla, ultimul dinaintea preliminariilor de Mondial, ar fi trebuit pierdut, iar acum să-ți iei adio de la prima poziție în cea mai ușoară grupă posibilă, când au mai rămas șapte partide de jucat?

Mircea Lucescu este uneori un tip foarte ghinionist. Dacă ar fi să citim în cheia asta ceea ce s-a petrecut ieri pe Arena Națională, am descoperi că, în ultima perioadă, selecționerul nostru a fost ca un jucător de poker căruia nu îi intră carte orice ar face.

Poate că ar fi fost mai potrivită comparația în perioada lui Victor Pițurcă, doar că nostalgicul după comunism descoperea mai mereu câte o pereche de ași când fila cărțile.

Rând pe rând, fotbaliștii noștri și-au ieșit din formă

Lui Lucescu i s-au accidentat Drăgușin, Mihăilă, Coman, Drăguș și Bîrligea când îi era lumea mai dragă, ultimii doi s-au refăcut, dar nu prea, pentru ca Bîrligea, în loc să fie în teren pe Arena Națională, a luat calea Belgradului pentru un rendezvous cu misterioasa Marijana Kovacevic.

Apoi, rând pe rând, fotbaliștii noștri și-au ieșit din formă, Man sau Răzvan Marin ajungând rezerve la echipele de club.

Meciul în sine ne-a adus o serie de ratări imense – nu foarte multe, dar suficiente cât să-ți solidifice mitul de ghinionist, iar pentru ca pachetul sa fie complet, UEFA ți l-a delegat pe Makkelie care, conform spuselor tale, ne-ar fi refuzat nu unul, ci două penalty-uri. Eu pe unul îl știu. Pe al doilea încă îl caut.

Dar oare este singura cheie în care poate fi citit meciul România – Bosnia-Herțegovina? Rămași cu impresia reprizei a doua, unii dintre noi am uitat că, timp de vreo 25 de minute, primele, noi nu știam la ce poartă trebuie să atacăm.

Îmi e greu să-mi dau seama ce mesaj le-a transmis Mircea Lucescu în vestiare, dar cu siguranță mai mobilizator a fost cel al lui Barbarez.

Galerie foto (44 imagini)

+44 Foto

labels.photo-gallery

Oare nu ar fi fost mai productiv să-l fi avut în teren pe Louis Munteanu?

Apoi, ratările noastre au avut un numitor comun: Drăguș. Când joci șapte minute în tot anul 2025, e posibil să-ți fi ieșit din obicei băgarea mingii în poartă.

Era normal ca la conferința de presă de după joc, selecționerul să spună ca atacantul lui Trabzon a fost cel mai activ din atac, pentru a-și apăra, practic, decizia greșită de a-l titulariza.

Oare nu ar fi fost mai productiv să-l fi avut în teren pe un Louis Munteanu mai puțin implicat, care poate ți-ar fi transformat în gol una dintre situațiile alea imense?

Și să zicem că nu a avut încotro Mircea Lucescu, că s-a rupt Bîrligea și a trebuit să meargă pe mana lui Drăguș.

Dar cum s-a ajuns la accidentarea vârfului de la FCSB? Dar a lui Tănase, scos la pauză tot din cauze medicale?

De la venirea lui Mircea Lucescu, volumul de antrenamente a crescut

Veștile din interiorul cantonamentului naționalei sunt că, de la venirea lui Mircea Lucescu, volumul de antrenamente a crescut foarte mult față de mandatul lui Edi Iordănescu și că datele oferite de aparatele de măsurare a efortului sunt mai degrabă ignorate.

E greu de stabilit un raport de cauzalitate între problemele jucătorilor campioanei și metodele lui Lucescu, mai ales ca Bîrligea și Tănase sunt fiecare la a treia leziune musculară din acest sezon, dar nu imposibil.

În rândul presei din România și a experților din studiourile tv s-a instalat un soi de autocenzură de la venirea lui Mircea Lucescu la naționala.

Până la un punct era firească, pentru că atunci când ai un selecționer de valoarea domniei sale, apare mereu întrebarea «Oare nu mă fac de râs punându-i la îndoială deciziile?».

Și dacă această abordare este nocivă? Până la urmă, însuși Lucescu a spus cândva că nu poți ajunge la succes doar în aplauze.