- #DeBine. FCSB are un nou lider. Este, de fapt, vechiul șerif: Florin Tănase.
- Acum, mai muncitor, mai util, mai echilibrat. Chiar dacă la fel de antipatic pentru adversari.
E greu să-i iei lui Florin Tănase titlul de "Cel mai antipatic fecesebist" al ultimului deceniu. Pentru că nici n-a făcut vreun efort să fie altfel. A simulat și la încălzire, i-a convenit rolul de "săgeată" a lui Gigi Becali în vestiar, a fost arogant în declarații. Și a părut că-i place, sau cel puțin că nu-l afectează, imaginea pe care și-a construit-o. Una de nesuferit.
În paralel însă, a fost și unul dintre cei mai importanți fotbaliști ai campionatului, de două ori golgeterul Ligii 1 și unul dintre cei mai polivalenți "ofensivi" din țară - când lipit de tușă, când inter, când vârf împins la nevoie.
După ce a rătăcit doi ani prin arșița deșertului dintre Adu Dhabi și Najran, unde doar salariile de milioane de la Al Jazira și Al Okhdood i-au alinat insolația fotbalistică, Florin Tănase s-a întors acasă. Și nu prea mai seamănă cu cel de dinainte.
Poate i-a fost dor de fotbal și îl redescoperă dintr-un rol familiar, acela de pion respectat într-o echipă. Poate e mai copt cu totul, acum fiind și soț, și tată. Poate așa suntem toți după ce mai trec anii peste noi.
Cert e că Florin Tănase 2024 se apropie de profilul celui pe care fotbalul românesc îl aștepta încă de pe vremea când Pițurcă îl debuta în "națională", la 19 ani.
Zece ani mai târziu, "șeptarul" FCSB-ului a rămas la fel de tehnic, dar e mult mai util și mai eficient în echipă. Cu un impact mai apăsat în joc.
Florin Tănase, varianta 2024
Nu mai fură luminile scenei, ca pe vremuri. Sunt alții, mai tineri, mai proaspeți și mai talentați, care prind reflectoarele - Olaru, Bîrligea etc. Dar Tănase a fost excelent în toate cele 3 meciuri din grupe (4-1 cu RFS, 1-0 la Salonic, 2-0 aseară), bun și foarte bun cu Sepsi, Rapid sau U Craiova.
Azi, la 29 de ani, Tănase pare mai fragil fizic, poate o idee mai lent. Dar clar mai înțelept fotbalistic. Mai dispus la efort, mai generos cu colegii, pasează mai repede și mai limpede, acoperă mai bine terenul, interpretează la sacrificiu și partituri defensive când e cazul.
Și pare să-și fi regăsit nu doar pofta de fotbal, ci și rolul. Acela de lider bun pentru ai lui și antipatic pentru adversari.
La urma urmei, nici rapidiștii nu-l iubesc pe Săpunaru pentru că e vreun fundaș cum n-a mai văzut mapamondul, ci mai degrabă pentru devotamentul și implicarea care-i scot din sărite pe rivali. La fel ca Tănase, care nu se ferește să iasă la bătaie pentru culori cu o ironie sau un brânci aruncate spre adversari.
Dacă Florin și-ar fi rătăcit prin deșert și simulările de pe vremuri, atunci chiar că l-ar scoate mai mulți din folderul cu "nesuferiți".